Saturday, December 11, 2010
Friday, December 10, 2010
Cum mi-am dat seama unde ma aflu pe scara sociala.
Sigur, in evul mediu, in targurile negustoresti gaseai de toate. Pentru toti. Si de toate felurile.
Omul de rand venea si el sa-si cumpere cele trebuincioase, nobilimea sa caute specialitati, importuri, mai stiu eu ce.
Si atunci, intre ei se sesiza usor diferenta. Dupa vorba, dupa port. Neasemuiti.
Si atunci, cu certitudine, vanzatorii pentru plebe erau unii, negustorii pentru nobilime altii, dupa produs si calitate. Unul mai prost, altul mai rafinat, dupa clientela. La fel si taraba.
Negustorul de nobil, simtind rost de castig mai mare, incerca sa se asemene cat mai mult cu cumparatorul lui. Ii imprumuta din obiceiuri, din limbaj, din atitudine, din vestimentatie. Celalalt nu avea de ce sa se straduie.
Diferenta cea mai flagranta dintre omul simplu, cu putere mica de cumparare, si nobilul, cu putere mare de cumparare, atunci era cultura, educatia, mediul.
Mall-ul este si el un targ, doar ca acum. Si magazinele din el au produse mai proaste sau mai bune, in functie de cumparatori.
Si acum cumparatorul este mai simplu sau mai aristocrat, judecand dupa puterea lui de cumparare.
Si diferenta o da tot vorba si portul.
Doar ca fix invers!
Eu, definitia omului apartinand paturii de mijloc, apreciind un produs fin, bine lucrat, decid sa fac rabat de la alte necesitati si reusesc sa cheltui la magazinul tau o suma peste medie pentru un produs mai bun. Sunt tratat ca atare, privit cu dispret, atunci cand nu e ignorata complet prezenta-mi in magazin: iete-l si pe banalul asta cum strange cureaua sa-si ia ceva de la mine! (Nu conteaza ca tu ai salariul cat o maneca de la o geaca sau un fermoar de la o geanta de la tine din magazin).
Incerc sa ma linistesc la gandul ca vanzatoarea ar avea o zi proasta.
Dar imediat intra in magazin o suita de apartenenti la grupul social minoritar recognoscibil prin culoarea mai inchisa a tenului si limbajul mai colorat si deloc atent cu acordurile gramaticale.
Si vanzatoarele isi schimba brusc atitudinea, isi gasesc zambetul pierdut, ineaca dispretul din ochi si buze si isi iau pozitia de drepti. Servitutea afisata e incredibila!
Si atunci ma paleste! Evident!
Servitutea si amabilitatea sunt pe masura puterii de cumparare. Am eu putere de cumparare cat are un tigan? Nu.
Eu am azi, o luna nu mai mananc. Tiganul are azi, are maine, are si intre de vreo trei ori.
Si uite asa se stabileste o ierarhie sociala. Care probabil tine de mult, acum am avut eu ochi sa o vad sau ea sa mi se arate.
Cert e un lucru: mai sus e ala care poate mai mult.
Si noi nu mai putem.
Ei, da.
Si asta e.
Facem ceva?
Pai n-avem ce, nu?
Omul de rand venea si el sa-si cumpere cele trebuincioase, nobilimea sa caute specialitati, importuri, mai stiu eu ce.
Si atunci, intre ei se sesiza usor diferenta. Dupa vorba, dupa port. Neasemuiti.
Si atunci, cu certitudine, vanzatorii pentru plebe erau unii, negustorii pentru nobilime altii, dupa produs si calitate. Unul mai prost, altul mai rafinat, dupa clientela. La fel si taraba.
Negustorul de nobil, simtind rost de castig mai mare, incerca sa se asemene cat mai mult cu cumparatorul lui. Ii imprumuta din obiceiuri, din limbaj, din atitudine, din vestimentatie. Celalalt nu avea de ce sa se straduie.
Diferenta cea mai flagranta dintre omul simplu, cu putere mica de cumparare, si nobilul, cu putere mare de cumparare, atunci era cultura, educatia, mediul.
Mall-ul este si el un targ, doar ca acum. Si magazinele din el au produse mai proaste sau mai bune, in functie de cumparatori.
Si acum cumparatorul este mai simplu sau mai aristocrat, judecand dupa puterea lui de cumparare.
Si diferenta o da tot vorba si portul.
Doar ca fix invers!
Eu, definitia omului apartinand paturii de mijloc, apreciind un produs fin, bine lucrat, decid sa fac rabat de la alte necesitati si reusesc sa cheltui la magazinul tau o suma peste medie pentru un produs mai bun. Sunt tratat ca atare, privit cu dispret, atunci cand nu e ignorata complet prezenta-mi in magazin: iete-l si pe banalul asta cum strange cureaua sa-si ia ceva de la mine! (Nu conteaza ca tu ai salariul cat o maneca de la o geaca sau un fermoar de la o geanta de la tine din magazin).
Incerc sa ma linistesc la gandul ca vanzatoarea ar avea o zi proasta.
Dar imediat intra in magazin o suita de apartenenti la grupul social minoritar recognoscibil prin culoarea mai inchisa a tenului si limbajul mai colorat si deloc atent cu acordurile gramaticale.
Si vanzatoarele isi schimba brusc atitudinea, isi gasesc zambetul pierdut, ineaca dispretul din ochi si buze si isi iau pozitia de drepti. Servitutea afisata e incredibila!
Si atunci ma paleste! Evident!
Servitutea si amabilitatea sunt pe masura puterii de cumparare. Am eu putere de cumparare cat are un tigan? Nu.
Eu am azi, o luna nu mai mananc. Tiganul are azi, are maine, are si intre de vreo trei ori.
Si uite asa se stabileste o ierarhie sociala. Care probabil tine de mult, acum am avut eu ochi sa o vad sau ea sa mi se arate.
Cert e un lucru: mai sus e ala care poate mai mult.
Si noi nu mai putem.
Ei, da.
Si asta e.
Facem ceva?
Pai n-avem ce, nu?
Saturday, December 4, 2010
Sub Pamant TV SRL
Cat de jos e prea jos cand vorbesti de calitatea programelor si emisiunilor TV?
Cat de sus e prea sus cand vorbesti de rating si de calitatea morala lipsa a celor care fac orice si prea multe prea jos ca sa il atinga pe el rating-ul?
Pana una, alta, intrebarea cea mai arzatoare este: care e de-o calitate mai indoielnica: consumatorul de TV sau producatorul de programe TV?
Nu reusesc sa stabilesc cu exactitate care dintre ei il schimba pe celalalt dupa primul si daca sunt oare la fel de prosti - asa, in mod egal si identic.
Dar am unele dubii. Trebuie sa fi fost un ou inainte de gaina sau o gaina inainte de ou, ca doar nu-s asa, de capul lor lasate.
Incerta este si durata procesului de indobitocire pana la refuz, cat si termenul de finalizare neprevazuta a lui. Adica la un moment dat unul dintre ei va suferi sigur o "combustie spontana", ca altfel nu se poate. Dar cat de jos e jos si cat de lung e lung? Sau nu e lung? Si parca prostia nu doare, deci nu vor suferi. E ok.
Suferim noi,care nu vrem sa luam parte la "hai sa dam mana cu mana sa ne integram intr-o societate de indobitociti de blonde si negrii si bazi (ca plural de la preferatul meu badea) si razvani si dani si inne si mai stiu eu ce alte cretinisme au mai scos astia de cand refuz sa ma mai uit la televizor" si "hai sa ne intalnim cu ei in trafic si la Carrefour (desi lor le-a cam picat cu tronc Kaufland, e mai pe limba lor) si la film si in metrou si, mai rau, chiar cel mai rau, la munca".
Sa ne linistim si sa ne uitam putin la Romica Jurca. Macar ea a ramas la fel.
Cat de sus e prea sus cand vorbesti de rating si de calitatea morala lipsa a celor care fac orice si prea multe prea jos ca sa il atinga pe el rating-ul?
Pana una, alta, intrebarea cea mai arzatoare este: care e de-o calitate mai indoielnica: consumatorul de TV sau producatorul de programe TV?
Nu reusesc sa stabilesc cu exactitate care dintre ei il schimba pe celalalt dupa primul si daca sunt oare la fel de prosti - asa, in mod egal si identic.
Dar am unele dubii. Trebuie sa fi fost un ou inainte de gaina sau o gaina inainte de ou, ca doar nu-s asa, de capul lor lasate.
Incerta este si durata procesului de indobitocire pana la refuz, cat si termenul de finalizare neprevazuta a lui. Adica la un moment dat unul dintre ei va suferi sigur o "combustie spontana", ca altfel nu se poate. Dar cat de jos e jos si cat de lung e lung? Sau nu e lung? Si parca prostia nu doare, deci nu vor suferi. E ok.
Suferim noi,care nu vrem sa luam parte la "hai sa dam mana cu mana sa ne integram intr-o societate de indobitociti de blonde si negrii si bazi (ca plural de la preferatul meu badea) si razvani si dani si inne si mai stiu eu ce alte cretinisme au mai scos astia de cand refuz sa ma mai uit la televizor" si "hai sa ne intalnim cu ei in trafic si la Carrefour (desi lor le-a cam picat cu tronc Kaufland, e mai pe limba lor) si la film si in metrou si, mai rau, chiar cel mai rau, la munca".
Sa ne linistim si sa ne uitam putin la Romica Jurca. Macar ea a ramas la fel.
Si ai ajuns.
Sau crezi ca ai facut-o.
Si ti-e bine?
Te face sa te simti cum ai crezut?
Te vede lumea altfel?
Mai important, te vezi tu pe tine altfel?
Te vezi mai important? Te vad altii mai important?
Ti se acorda importanta cuvenita?
Sau nu ti se cuvine de fapt nimic, si atunci umpli golul de a nu-ti da altii importanta dandu-ti importanta singur?
O fi bine, o fi rau?
Te face asta mai implinit?
Urcatul asta pe scara ierarhica si sociala se face oare levitand sau calcand pe capetele alora mai fraieri?
E ce-ti doreai?
E sentimentul pe care-l urmareai? E maretie?
Cand ramai doar tu cu tine simti ca a meritat? Simti ca merita in continuare?
Nu mai ai cum sa te opresti. Nu ai cum sa mai dai inapoi. Ca asta e, asa e acum. Asa va fi, ca trebuie sa fie.
Dar cand ramai tu cu tine se simte nimicul? Se simte ca de fapt nu acolo trebuia sa lucrezi la umplut chestii ci in alta parte? Se simte socul realizarii faptului ca toate eforturile alea au fost degeaba? Ca rezultatul e altul? Ca de fapt tinta eforturilor ai ales-o gresit?
Nici nu mai conteaza.
Dar oare ai curajul sa iti spui tu tie, nu altcuiva, ca tu practic te faci nefericit singur?
Nu e asta chiar culmea ironiei? Imediat dupa prima lectura din Povesti nemuritoare o iei la fuga catre fericire. Si iaca ca ai ajuns la varsta asta si la experienta asta de viata sa iti dai seama ca unde ai ajuns pula fericire si tocmai ai infundat canalul care poate ducea pe partea ailalta. Si acum ai ramas aici. Au luat foc podurile.
Doare? Mai simti asta?
Si ce faci acum? Continui sa te nefericesti? Continui sa pariezi ca daca ii nefericesti pe altii ai sa fii tu fericit?
Abia ai pierdut un pariu. Mai faci unul? Sau te lasi? Nu merge?
Esti mic, ti-am mai spus. E loc de mai multe, dar tu esti mic si nu le vezi.
Si ti-e bine?
Te face sa te simti cum ai crezut?
Te vede lumea altfel?
Mai important, te vezi tu pe tine altfel?
Te vezi mai important? Te vad altii mai important?
Ti se acorda importanta cuvenita?
Sau nu ti se cuvine de fapt nimic, si atunci umpli golul de a nu-ti da altii importanta dandu-ti importanta singur?
O fi bine, o fi rau?
Te face asta mai implinit?
Urcatul asta pe scara ierarhica si sociala se face oare levitand sau calcand pe capetele alora mai fraieri?
E ce-ti doreai?
E sentimentul pe care-l urmareai? E maretie?
Cand ramai doar tu cu tine simti ca a meritat? Simti ca merita in continuare?
Nu mai ai cum sa te opresti. Nu ai cum sa mai dai inapoi. Ca asta e, asa e acum. Asa va fi, ca trebuie sa fie.
Dar cand ramai tu cu tine se simte nimicul? Se simte ca de fapt nu acolo trebuia sa lucrezi la umplut chestii ci in alta parte? Se simte socul realizarii faptului ca toate eforturile alea au fost degeaba? Ca rezultatul e altul? Ca de fapt tinta eforturilor ai ales-o gresit?
Nici nu mai conteaza.
Dar oare ai curajul sa iti spui tu tie, nu altcuiva, ca tu practic te faci nefericit singur?
Nu e asta chiar culmea ironiei? Imediat dupa prima lectura din Povesti nemuritoare o iei la fuga catre fericire. Si iaca ca ai ajuns la varsta asta si la experienta asta de viata sa iti dai seama ca unde ai ajuns pula fericire si tocmai ai infundat canalul care poate ducea pe partea ailalta. Si acum ai ramas aici. Au luat foc podurile.
Doare? Mai simti asta?
Si ce faci acum? Continui sa te nefericesti? Continui sa pariezi ca daca ii nefericesti pe altii ai sa fii tu fericit?
Abia ai pierdut un pariu. Mai faci unul? Sau te lasi? Nu merge?
Esti mic, ti-am mai spus. E loc de mai multe, dar tu esti mic si nu le vezi.
Friday, November 12, 2010
Existential 1 on 1
Am si eu o dilema:
Doamna din reclama de la Activia la ce se refera de fapt cand spune "Descopera si tu femeia Activia din tine"?
La femeia pe care a inghitit-o?
Doamna din reclama de la Activia la ce se refera de fapt cand spune "Descopera si tu femeia Activia din tine"?
La femeia pe care a inghitit-o?
Saturday, November 6, 2010
Mutu presedinte
Vecinii de sus au dat iar muzica tare.
E sambata seara. Muzica e autohtona, se vrea in aria hip-hop.
Ce se remarca in mod deosebit din ritualul asta de "e sambata seara - musai sa bem ca porcii si sa injuram pentru a ne simti mai oameni/barbati" este nu atat galagia sau entuziasmul putin greu de explicat data fiind frecventa cu care are loc evenimentul - in fiecare sambata seara, cat momentele-cheie care genereaza un entuziasm accentuat din partea participantilor la eveniment.
Versurile ar putea contine ceva adevar, poate o pilda, ceva. Insa subiectii nostri reactioneaza in mod evident la doar doua stimulente, daca putem sa le numim asa:
1. la sunetul de bass
2. la rostirea energica a cuvantului "pula".
Imaginati-va pe cineva fredonand o melodie cam asa:
lala lala la lala lalala lala la lalala (si cat se poate de tare) PULA lalalala la lala lalala la lala la PULAAAAA lalalala lalala lalala lalala lala la la la la la PULAAAAAAAA la la lalala lalala lalala la la la PULAAAAAAAA
Va spun, e genial.
Acestea fiind spuse, ne mai intrebam care e nivelul?
Cam asta e:
Foto: http://www.catavencu.ro/
E sambata seara. Muzica e autohtona, se vrea in aria hip-hop.
Ce se remarca in mod deosebit din ritualul asta de "e sambata seara - musai sa bem ca porcii si sa injuram pentru a ne simti mai oameni/barbati" este nu atat galagia sau entuziasmul putin greu de explicat data fiind frecventa cu care are loc evenimentul - in fiecare sambata seara, cat momentele-cheie care genereaza un entuziasm accentuat din partea participantilor la eveniment.
Versurile ar putea contine ceva adevar, poate o pilda, ceva. Insa subiectii nostri reactioneaza in mod evident la doar doua stimulente, daca putem sa le numim asa:
1. la sunetul de bass
2. la rostirea energica a cuvantului "pula".
Imaginati-va pe cineva fredonand o melodie cam asa:
lala lala la lala lalala lala la lalala (si cat se poate de tare) PULA lalalala la lala lalala la lala la PULAAAAA lalalala lalala lalala lalala lala la la la la la PULAAAAAAAA la la lalala lalala lalala la la la PULAAAAAAAA
Va spun, e genial.
Acestea fiind spuse, ne mai intrebam care e nivelul?
Cam asta e:
Friday, November 5, 2010
Breaking news!! 121 de modalitati de a te face de cacat. Virtual - Completari
Echipele noastre de cercetatori si specialisti britanici revin cu date importante in studiul facutului de cacat virtual in doar cativa pasi. Se pare ca in cadrul studiului analistii au omis o categorie importanta de comentator internaut biped penibil. Va oferim mai jos informatiile aparute recent in legatura cu acest subiect:
Microbistul
Specia de comentator virtual tratata aici se distinge prin comentariile sale care, in stadiul incipient, pot parea relevante, ba chiar coerente. Acesta este si motivul pentru care cercetatorii au fost indusi in eroare si au omis in prima faza catalogarea ca atare a speciei.
Microbistul lanseaza parerea, dribleaza chiar cu argumente, ataca cu metafore si in final inscrie cu un final glorios care ii incununeaza prostia transmisa genetic. Pe principiul taximetristului care a facut istorie (cel putin pentru mine): "cum sa nu il votez pe Gigi Becali presedinte?? Nu vezi cum se descurca cu Steaua??"
In sustinerea informatiilor oferite de cercetatori, va oferim cateva exemple de comentarii pertinente ale unor astfel de specimene la articolul Românii care au descoperit leacul visat de o lume întreagă: „Realizarea unui medicament universal pentru cancer poate fi o chestiune de luni de zile” publicat de Gandul online:
"lrv la 4.11.2010 22:31 despre SF
MI-E MILA DE CEI CARE PUN BOTU LA ASTFEL DE VRAJELI...O GRAMADA DE PROMISIUNI CUM AVEM SI IN FOTBAL"
sau gloriosul
" muesteaua la 4.11.2010 21:51
sper ca nu sint stelisti...gandul ca un stelist o sa vindece cancerul imi provoaca scarba.....HAI DINAMO!"
* cerem iertare pentru faptul ca nu este strict pe subiect, insa nu putem sa nu adaugam un nou exemplu magnific pentru specia de comentator dezbatut anterior, din categoria WTF??? (mentionam ca acest comentariu tine de acelasi articol ca si cele de mai sus): "Goagal-maps###///descoperit antidot///pt.idiot$$$ Base>primul pacient%%%/// la 5.11.2010 06:47 despre elitele first##//pulimea&//la rand////
felicitari romanilor. Mi-e teama ca, primii beneficiari ai medicamentului for fi elitele. Noi pu.limea vom mai astepta. Care companie farmaceutica va avea bani sa cumpere licentza??? Asa ca, noi romanii vom cumpara medicamentul via-america. Si daca el va costa vre-o 2000 de dolari...ce zicetzi???? cine scapa???? pu.limea??? Tot cei cu bani vor avea acces."
Personal, apreciez in mod special profunzimea transmisa de uzul punctuatiei si aranjarea in pagina.
Microbistul
Specia de comentator virtual tratata aici se distinge prin comentariile sale care, in stadiul incipient, pot parea relevante, ba chiar coerente. Acesta este si motivul pentru care cercetatorii au fost indusi in eroare si au omis in prima faza catalogarea ca atare a speciei.
Microbistul lanseaza parerea, dribleaza chiar cu argumente, ataca cu metafore si in final inscrie cu un final glorios care ii incununeaza prostia transmisa genetic. Pe principiul taximetristului care a facut istorie (cel putin pentru mine): "cum sa nu il votez pe Gigi Becali presedinte?? Nu vezi cum se descurca cu Steaua??"
In sustinerea informatiilor oferite de cercetatori, va oferim cateva exemple de comentarii pertinente ale unor astfel de specimene la articolul Românii care au descoperit leacul visat de o lume întreagă: „Realizarea unui medicament universal pentru cancer poate fi o chestiune de luni de zile” publicat de Gandul online:
"lrv la 4.11.2010 22:31 despre SF
MI-E MILA DE CEI CARE PUN BOTU LA ASTFEL DE VRAJELI...O GRAMADA DE PROMISIUNI CUM AVEM SI IN FOTBAL"
sau gloriosul
" muesteaua la 4.11.2010 21:51
sper ca nu sint stelisti...gandul ca un stelist o sa vindece cancerul imi provoaca scarba.....HAI DINAMO!"
felicitari romanilor. Mi-e teama ca, primii beneficiari ai medicamentului for fi elitele. Noi pu.limea vom mai astepta. Care companie farmaceutica va avea bani sa cumpere licentza??? Asa ca, noi romanii vom cumpara medicamentul via-america. Si daca el va costa vre-o 2000 de dolari...ce zicetzi???? cine scapa???? pu.limea??? Tot cei cu bani vor avea acces."
Personal, apreciez in mod special profunzimea transmisa de uzul punctuatiei si aranjarea in pagina.
Darling. ????
Darling si iubi petrec o seara impreuna la cumparaturi.
Darling este usor dezorientat, dar din fericire iubi e la post, sigura pe ea ca intotdeauna. Caci ea stie ce e mai bine.
- Darlingg, nu asta! Asta!! Pffftt.
Darling nimic.
- Darlinggg, pe aici!
Darling nimic. Iubi stie.
- Darling nu asa!! Ufff!
Darling parca a zambit fortat. Iubi nu.
Darling e un patetic. Existenta lui e inutila. El nu crede asta. Se improspateaza zilnic cu gandul ca e cam cool si automat puternic si cam bun - adica, uite ce femeie are langa el! Pe iubi! Darling e rezultatul deciziei de a nu utiliza contraceptive. Al unui prezervativ nefolosit la timpul potrivit. Bietul darling. Dar e darling-ul cuiva. Tre' sa conteze si asta la ceva, nu?
Iubi! Iubi e motivul pentru care uneori simti ca te sufoci. Pentru ca ea iti respira degeaba aerul. Ea nu crede asta.
Iubi si darling isi duc existentele inutile multumiti de ei. Nu e loc de indoiala acolo unde e atata certitudine. Indoiala e slabiciune. Si ei nu pot fi slabi. Isi sprijina unul pe celalalt inutilitatea si lipsa oricarei urme de caracter ca betivul schiop de carje. Si imaginea lasata de ei e cam aceeasi.
Noapte buna, iubi si darling!
Darling este usor dezorientat, dar din fericire iubi e la post, sigura pe ea ca intotdeauna. Caci ea stie ce e mai bine.
- Darlingg, nu asta! Asta!! Pffftt.
Darling nimic.
- Darlinggg, pe aici!
Darling nimic. Iubi stie.
- Darling nu asa!! Ufff!
Darling parca a zambit fortat. Iubi nu.
Darling e un patetic. Existenta lui e inutila. El nu crede asta. Se improspateaza zilnic cu gandul ca e cam cool si automat puternic si cam bun - adica, uite ce femeie are langa el! Pe iubi! Darling e rezultatul deciziei de a nu utiliza contraceptive. Al unui prezervativ nefolosit la timpul potrivit. Bietul darling. Dar e darling-ul cuiva. Tre' sa conteze si asta la ceva, nu?
Iubi! Iubi e motivul pentru care uneori simti ca te sufoci. Pentru ca ea iti respira degeaba aerul. Ea nu crede asta.
Iubi si darling isi duc existentele inutile multumiti de ei. Nu e loc de indoiala acolo unde e atata certitudine. Indoiala e slabiciune. Si ei nu pot fi slabi. Isi sprijina unul pe celalalt inutilitatea si lipsa oricarei urme de caracter ca betivul schiop de carje. Si imaginea lasata de ei e cam aceeasi.
Noapte buna, iubi si darling!
Monday, November 1, 2010
121 modalitati de a te face de cacat. Virtual
Capitolul 1. Comentatul la articole/post-uri de blog. E gratis.
Iar tu cel mai probabil esti un bou. In 99% din cazuri nu faci altceva decat sa-ti expui public frustrarile de om sub-mediocru, incadrandu-te cu succes intr-una din categoriile de bou studiate aprofundat mai jos:
Prefata
Boul internaut este un specimen de regula biped cu acces temporar sau permanent la internet, la un computer, la o tastatura si cunostinte minime de postat un comment: scrii si dai enter. Majoritatea timpului el nu are o ocupatie reala, motiv pentru care se desavarseste pe el comentand (in genere, negativ) despre altii. Daca blogurile sunt for anoraks who couldn't get published otherwise, atunci comentatorii off-topic nu sunt decat niste semi-initiati in tainele internetului care inca nu ajuns la nivelul la care sa stie sa isi faca singuri un blog (dureaza 1 min), nici mail nu si-au facut singuri sau au, si care, cel mai probabil, au pareri in limita a 3-4 randuri, sistematice si repetitive indiferent de subiect, care nu ar justifica nici o alta actiune.
Internet grammar police
Sau politia gramaticala, daca vrem. Este acel specimen biped cu acces temporar sau permanent la internet, la o tastatura si la un link catre dexonline.ro. Si cunostinte minime de limba romana. Apropo, admirabil demers sa copiezi definitiile imensului dex pe net. Aplauze celor care au contribuit.
Comentatorul-politist gramatical de internet citeste un articol, retine nimic din el, devine frustrat ca nu intelege mesajul - motiv pentru care nu retinuse nimic, si care se intoarce la articol, recitindu-l de cate ori e nevoie, incercand sa extraga din el ceva ce ar putea fi interpretat ca greseala gramaticala, fonetica, de scriere, de uz. Nu conteaza, interpretabila sa fie. El nu-si gaseste pacea pana cand greseala interpretabila nu a fost sesizata, subliniata, dezbatuta, explicata si corectata. De catre el.
Si abia atunci se odihneste. Si asteapta in liniste CA COmentariul sau si el sa fie adulati de multime.
Fking park ranger, la fel de inutil si over-rated ca politia veterinara de pe Animal Planet. You will never be a CSI!!
Bunul crestin
Din considerentul ca ma consider si eu pe mine un bun crestin, aceasta specie de internaut comentator aiurea va fi tratata aparte, adica mai gratios, in studiul de fata. Poate si pentru ca majoritatea chiar nu mai au treaba cu cat de repede se misca lucrurile in jurul lor, si mai ales pe internet, fiind trecuti ca sa zic asa de prima tinerete si nestiind exact ce cauta acolo sau cazurile in care ancorarea lor in realitate e mai mult decat relativa. Cert este ca bunul crestin internaut aboreaza subiectul divinitatii si credintei in cele mai nepotrivite subsoluri de articole, militand pentru salvarea prin credinta vis-a-vis de un articol despre vreme sau noul IPad, suspensiile lui BMW X6, noul tip de pasaport cu cip sau tarta cu zmeura.
De mentionat ca "bunii crestini" vor fi totusi dezbatuti fara gratie sau iertare intr-un post aparte. Al Craciunului. Sau mai inspre Craciun.
Luptatorii anti-comunism
Prezentul specimen de comentator are o fixatie netratata profesional pentru ceva care s-a intamplat acum 20 de ani si care l-a marcat permanent, nemaiputand trece peste momentul in cauza pentru ca nu i s-a mai intamplat nimic interesant de atunci.
Luptatorul anti-comunism, indiferent de terenul de batalie, se va manifesta ca un obsedat-compulsiv legand orice eveniment sau subiect actual de: revolutie, sistemul comunist, Ceausescu, Elena sau mai stiu eu ce coada la ulei si zahar. El traieste din amintirea unicului moment in care viata lui a insemnat ceva si existenta lui mediocra s-a ridicat pentru un scurt moment la inaltimea asteptarilor sale. Sau ale ma-sii.
Incapabil sa purceada, luptatorul anti-comunism ofera in sfera internauta informatii si opinii pe care nimeni altcineva nu isi mai manifesta dorinta de a i le asculta, asa ca le distribuie prin intermediul comentariilor absurde, ca doar internetul nu stie sa zica nu.
Categoria WTF????
Aici nu vom avea nevoie de alte comentarii, doar fapte.
Frustrat punct
Specia de frustrat generalmente - pe internet si in rest - va puncta orice opinie pe orice subiect cu ceva foarte similar lui "Normal ca se intampla asa!! Nimic nu merge cum trebuie in tara ASTA!! TOTUL e pe dos!!!! Asa NU SE MAI POATE!" (in caz de articol negativ) sau (in cazul unui articol pozitiv) "Pai ma mir, ca IN TARA ASTA!!! se mai poate si asa ceva".
In opinia frustratului general totul este vina guvernului, nu a celor care ii tolereaza si aleg, vina lui Boc, a lui Basescu, a lui Ciorbea, Constantinescu sau - dupa caz - a cui se intampla sa fie la putere la un moment dat. Inteligenta lui este limitata la informatiile furnizate de un post de televiziune sau altul, in functie de obsesia aleasa - pro sau contra actuala Putere si opiniile sunt generate pe sisteme de genul "daca e chior e si rau, daca e pitic e si prost, daca e diplomat e om serios si nu fura".
Cazuri speciale:
I heart (your) Facebook*
Netratatul anti-social in realitate, insa foarte activul social pe internet. El nu realizeaza paradoxul. Nu are timp sa aibe o viata sau sa o traiasca, fiind absorbit de postarea de dovezi si comentarii care sa sustina ideea conform careia ar fi foarte popular si existenta lui foarte utila si complexa. La petreceri sau evenimente se preocupa cu downloadat, uploadat, butonat all-together si poate fi usor recunoscut prin miscarile compulsive efectuate asupra tastaturii Qwerty. Isi face foarte des poze care exprima mult entuziasm pentru a le uploada instant in Profile pictures.
Iubitorul de facebook-ul lui sau al altora va posta insistent comentarii complet inutile la absolut orice postare sau poza a ta sau a altora si va insista prin actiuni similare sistematice sa dovedeasca tuturor cat poate fi de activ social si popular pe deasupra.
*Vom reveni cu detalii in privinta acestui subiect. Merita.
Iar tu cel mai probabil esti un bou. In 99% din cazuri nu faci altceva decat sa-ti expui public frustrarile de om sub-mediocru, incadrandu-te cu succes intr-una din categoriile de bou studiate aprofundat mai jos:
Prefata
Boul internaut este un specimen de regula biped cu acces temporar sau permanent la internet, la un computer, la o tastatura si cunostinte minime de postat un comment: scrii si dai enter. Majoritatea timpului el nu are o ocupatie reala, motiv pentru care se desavarseste pe el comentand (in genere, negativ) despre altii. Daca blogurile sunt for anoraks who couldn't get published otherwise, atunci comentatorii off-topic nu sunt decat niste semi-initiati in tainele internetului care inca nu ajuns la nivelul la care sa stie sa isi faca singuri un blog (dureaza 1 min), nici mail nu si-au facut singuri sau au, si care, cel mai probabil, au pareri in limita a 3-4 randuri, sistematice si repetitive indiferent de subiect, care nu ar justifica nici o alta actiune.
Internet grammar police
Sau politia gramaticala, daca vrem. Este acel specimen biped cu acces temporar sau permanent la internet, la o tastatura si la un link catre dexonline.ro. Si cunostinte minime de limba romana. Apropo, admirabil demers sa copiezi definitiile imensului dex pe net. Aplauze celor care au contribuit.
Comentatorul-politist gramatical de internet citeste un articol, retine nimic din el, devine frustrat ca nu intelege mesajul - motiv pentru care nu retinuse nimic, si care se intoarce la articol, recitindu-l de cate ori e nevoie, incercand sa extraga din el ceva ce ar putea fi interpretat ca greseala gramaticala, fonetica, de scriere, de uz. Nu conteaza, interpretabila sa fie. El nu-si gaseste pacea pana cand greseala interpretabila nu a fost sesizata, subliniata, dezbatuta, explicata si corectata. De catre el.
Si abia atunci se odihneste. Si asteapta in liniste CA COmentariul sau si el sa fie adulati de multime.
Fking park ranger, la fel de inutil si over-rated ca politia veterinara de pe Animal Planet. You will never be a CSI!!
Bunul crestin
Din considerentul ca ma consider si eu pe mine un bun crestin, aceasta specie de internaut comentator aiurea va fi tratata aparte, adica mai gratios, in studiul de fata. Poate si pentru ca majoritatea chiar nu mai au treaba cu cat de repede se misca lucrurile in jurul lor, si mai ales pe internet, fiind trecuti ca sa zic asa de prima tinerete si nestiind exact ce cauta acolo sau cazurile in care ancorarea lor in realitate e mai mult decat relativa. Cert este ca bunul crestin internaut aboreaza subiectul divinitatii si credintei in cele mai nepotrivite subsoluri de articole, militand pentru salvarea prin credinta vis-a-vis de un articol despre vreme sau noul IPad, suspensiile lui BMW X6, noul tip de pasaport cu cip sau tarta cu zmeura.
De mentionat ca "bunii crestini" vor fi totusi dezbatuti fara gratie sau iertare intr-un post aparte. Al Craciunului. Sau mai inspre Craciun.
Luptatorii anti-comunism
Prezentul specimen de comentator are o fixatie netratata profesional pentru ceva care s-a intamplat acum 20 de ani si care l-a marcat permanent, nemaiputand trece peste momentul in cauza pentru ca nu i s-a mai intamplat nimic interesant de atunci.
Luptatorul anti-comunism, indiferent de terenul de batalie, se va manifesta ca un obsedat-compulsiv legand orice eveniment sau subiect actual de: revolutie, sistemul comunist, Ceausescu, Elena sau mai stiu eu ce coada la ulei si zahar. El traieste din amintirea unicului moment in care viata lui a insemnat ceva si existenta lui mediocra s-a ridicat pentru un scurt moment la inaltimea asteptarilor sale. Sau ale ma-sii.
Incapabil sa purceada, luptatorul anti-comunism ofera in sfera internauta informatii si opinii pe care nimeni altcineva nu isi mai manifesta dorinta de a i le asculta, asa ca le distribuie prin intermediul comentariilor absurde, ca doar internetul nu stie sa zica nu.
Categoria WTF????
Aici nu vom avea nevoie de alte comentarii, doar fapte.
Comentariu postat de supranumitul Sogor, la data de 22.09.2010, pe http://www.ziare.com/, la articolul
"Ponta crede ca bloggerii nu conteaza mult, nu sunt lideri de opinie":
@ mai Cirlan crud(lici Criminalu) de stepa asiatica -ochi "taiatzi" (educatoare..phillipineza..ochi taiatzi..!!??
Dar MARELE Bloogirist...dadaca care de mic itzi baga
pe git...diverse...nici el nu e formator de su.giu.
cesti...!!??? Zilnic pe ziare.com vine cu o tema noua si 200 de mici bloogisti il ..baga si-l scoate
"mototolit" ca ii vine sa plece la Jilava fara
Laptoop,fara tine "finul" lui(vai ce vremuri)..ehe..
fara vanghelyka si mai ales fara Dana iubi a mea...
You freak!!pe git...diverse...nici el nu e formator de su.giu.
cesti...!!??? Zilnic pe ziare.com vine cu o tema noua si 200 de mici bloogisti il ..baga si-l scoate
"mototolit" ca ii vine sa plece la Jilava fara
Laptoop,fara tine "finul" lui(vai ce vremuri)..ehe..
fara vanghelyka si mai ales fara Dana iubi a mea...
Frustrat punct
Specia de frustrat generalmente - pe internet si in rest - va puncta orice opinie pe orice subiect cu ceva foarte similar lui "Normal ca se intampla asa!! Nimic nu merge cum trebuie in tara ASTA!! TOTUL e pe dos!!!! Asa NU SE MAI POATE!" (in caz de articol negativ) sau (in cazul unui articol pozitiv) "Pai ma mir, ca IN TARA ASTA!!! se mai poate si asa ceva".
In opinia frustratului general totul este vina guvernului, nu a celor care ii tolereaza si aleg, vina lui Boc, a lui Basescu, a lui Ciorbea, Constantinescu sau - dupa caz - a cui se intampla sa fie la putere la un moment dat. Inteligenta lui este limitata la informatiile furnizate de un post de televiziune sau altul, in functie de obsesia aleasa - pro sau contra actuala Putere si opiniile sunt generate pe sisteme de genul "daca e chior e si rau, daca e pitic e si prost, daca e diplomat e om serios si nu fura".
Cazuri speciale:
I heart (your) Facebook*
Netratatul anti-social in realitate, insa foarte activul social pe internet. El nu realizeaza paradoxul. Nu are timp sa aibe o viata sau sa o traiasca, fiind absorbit de postarea de dovezi si comentarii care sa sustina ideea conform careia ar fi foarte popular si existenta lui foarte utila si complexa. La petreceri sau evenimente se preocupa cu downloadat, uploadat, butonat all-together si poate fi usor recunoscut prin miscarile compulsive efectuate asupra tastaturii Qwerty. Isi face foarte des poze care exprima mult entuziasm pentru a le uploada instant in Profile pictures.
Iubitorul de facebook-ul lui sau al altora va posta insistent comentarii complet inutile la absolut orice postare sau poza a ta sau a altora si va insista prin actiuni similare sistematice sa dovedeasca tuturor cat poate fi de activ social si popular pe deasupra.
*Vom reveni cu detalii in privinta acestui subiect. Merita.
Friday, October 22, 2010
Cum e sa ti-o tragi singur in cur. Si sa te miri.
Asta daca nu esti deja initiat in arta luatului in cur de bunavoie si stii cum e.
Daca nu stii, incearca urmatorii pasi simpli si vei cunoaste placerea:
1. Gaseste o firma la care iti doresti sa te angajezi.
Luam o firma internationala de IT care-si deschide birou in Romania. Poate are birouri si in India. Poate face investment banking software. Nu ar fi politic corect sa dam nume. Sa spunem doar ca ar putea avea sediul in Sema Park, poate la etajele doi si trei. Poate, nu garantez.
Sa spunem ca la HR au 3 fete dragute.
Sa ne imaginam ca CEO-ul, roman, este un domn ce ar intruchipa cu succes personajul arhicunoscut popular ca Bula. Sa presupunem ca el este foarte mandru ca se afla acolo si ca, dupa nivelul lui de cultura si educatie, e normal sa vorbesti cuiva pe un ton mai mult decat impertinent si nesolicitat de obraznic. Plus o idee de agramat, daca tot e sa o facem cum trebuie.
2. Aplica. (Stai infrigurat acasa in asteptarea raspunsului, viseaza, spera, iluzioneaza-te cu promisiunile unei cariere stralucitoare trasate de departamentul HR in job description si mai ales in denumirea postului)
3. Raspunde cand esti sunat. Accepta intalnire.
4. Prezinta-te la primul interviu. Da testul de aptitudini. Trece-l.
5. Prezinta-te la al doilea interviu, cu team manager-ul. Trece-l.
6. Prezinta-te la al treilea interviu, cu CEO-ul roman. O placere! Trece-l.
7. Accepta postul si oferta finala prezentata. Stabileste o data la care incepi.
8. Inceteaza sa mai cauti alt job.
9. Accepta sa vii sa semnezi contractul de munca, conform ofertei.
10. Ajuns la sediu pentru a semna contractul, nu da nici un fel de importanta continutului lui. Citeste suma bruta, asigura-te ca e conform ofertei.
11. Ignora cu desavarsire faptul ca la contractul cadru se adauga 2 anexe misterioase care nu sunt mentionate in contract ca fiind parti integrante si care tie nu-ti parvin ulterior semnarii. Trece cu vederea ca, din punct de vedere legal, anexele unui contract semnate la aceeasi data cu contractul vor fi mentionate in cadrul lui, si descris continutul lor ca atare.
12. Semneaza ca primarul contractul. Si anexele, ca Hei, iti vor da bani si te vor lasa sa lucrezi la ei! Au si La Fantana!! Si uneori iti dau si 3-in-1 d-ala cu lapte, baaa!
Ignora cu desavarsire prevederile anexelor care suna, in mare, cam asa:
- Societatea are in orice moment dreptul de a modifica oricare si toate atributiile postului, si va comunica o decizie in acest sens Angajatului. Angajatul va avea obligatia de a se conforma.
- Societatea are in orice moment dreptul de a reloca Angajatul catre orice alt oras sau tara, si va comunica o decizie in acest sens Angajatului. Angajatul va avea obligatia de a se conforma.
- Societatea va decide, 1 data pe an, daca si in ce masura Angajatului i se cuvine sa primeasca un bonus. Se mentioneaza in mod expres ca Angajatul nu are dreptul de a renegocia salariul.
Ignora cu desavarsire faptul ca, numai ca exemplu, in Codul Muncii, art. 39, lit. k), se mentioneaza clar ca Angajatul are dreptul la negociere colectivă şi individuală: Daca nu ma crezi, iaca.
- Societatea este unic proprietar asupra oricarei Realizari a Angajatului (se vor considera Realizari orice fel de creatii, inventii etc.), indiferent daca aceste Realizari au sau nu legatura cu activitatea Angajatului in cadrul Societatii. Angajatul are obligatia de a semna orice patent, delegatie, acte legate de folosinta Realizarilor, la cererea Societatii.
- Angajatul nu are dreptul de a se angaja in nici o alta activitate, indiferent daca este sau nu remunerata, fara acordul prealabil scris al Societatii.
si tot asa 4 pagini.
13. Nu, nu trage concluzia de bun simt cum ca prevederile astea nu ar fi de bun simt. Neaparat fii cat de bou poti si nu te simti abuzat. Nu calcula sub nicio forma ca asemenea prevederi contractuale sunt ilegale si iti rapesc drepturi fundamentale, pe care le ai prin esenta, ca om. Nu crede ca esti atacat, ca cineva incearca sa te faca sa semnezi si contractul de vanzare-cumparare cand iti cumpara sufletul. Si vrea si chitanta.
14. Nu presupune prin absurd ca Societatea, dat fiind faptul ca anexele put a ilegalitati si nu sunt mentionate expres in contractul cadru, va inregistra la ITM numai contractul cadru, pastrand pentru orice eventualitate anexele ca document semnat de tine si care iti va putea fi oricand imputat.
15. Apleaca-te capra, boule!
Si nu te mai mira niciodata de ce esti un inapt, un impotent si de ce tara asta a ajuns bataia de joc a tuturor. Noi si India, numai acolo se mai accepta cacaturile astea! Si numai boii ca tine creeaza situatii si imprejurari din care sufera intelectuali ca mine!
Nu te mai uita niciodata in jur cu dispret sau disperare. Tu ai creat ce e acolo. Din cauza inaptilor ca tine ajunge o tara sa fie de mana a treia. Din cauza ta politica se pisa pe tine, din cauza ta se scumpeste benzina, din cauza ta ti-a plecat gagica sa-l futa pe altu'!
De mentionat ca placerea deplina nu poate fi indeplinita decat cu urmatoarele conditii:
*Trebuie sa ai un soc de fiecare data cand realizezi ca viata ta e de cacat, sa te miri cand vezi ca tu si ai tai si prietenii tai sunteti niste ratati patentati si vietile voastre se rezuma la un salariu de 15 milioane si o serie nelimitata de abuzuri la care te expui inconstient, dar de bunavoie si pe care nu faci decat sa le tolerezi zilnic, ca sa mai faci loc sa te mai expui la cateva.
*Trebuie sa te miri ca oamenii sunt rai si faci cum faci si ei tot ti-o trag in cur. La facturi, la coada la paine, la liceu, la facultate, la primarie, la munca, in trafic, la film, in tramvai, la disco in Regie, la Kaufland. Desi tu nu faci nimic.
Si aici ai dreptul de a primi raspunsul divin, insotit fara gres de un fundal de "aaaaaaaaaaaaaaaaaaa" cantat de 100 de voci de ingerasi. Primesti raspunsul la intrebarea "de ce?":
Pentru ca esti un bou!
Sau o vaca!
Prostilor!
Daca nu stii, incearca urmatorii pasi simpli si vei cunoaste placerea:
1. Gaseste o firma la care iti doresti sa te angajezi.
Luam o firma internationala de IT care-si deschide birou in Romania. Poate are birouri si in India. Poate face investment banking software. Nu ar fi politic corect sa dam nume. Sa spunem doar ca ar putea avea sediul in Sema Park, poate la etajele doi si trei. Poate, nu garantez.
Sa spunem ca la HR au 3 fete dragute.
Sa ne imaginam ca CEO-ul, roman, este un domn ce ar intruchipa cu succes personajul arhicunoscut popular ca Bula. Sa presupunem ca el este foarte mandru ca se afla acolo si ca, dupa nivelul lui de cultura si educatie, e normal sa vorbesti cuiva pe un ton mai mult decat impertinent si nesolicitat de obraznic. Plus o idee de agramat, daca tot e sa o facem cum trebuie.
2. Aplica. (Stai infrigurat acasa in asteptarea raspunsului, viseaza, spera, iluzioneaza-te cu promisiunile unei cariere stralucitoare trasate de departamentul HR in job description si mai ales in denumirea postului)
3. Raspunde cand esti sunat. Accepta intalnire.
4. Prezinta-te la primul interviu. Da testul de aptitudini. Trece-l.
5. Prezinta-te la al doilea interviu, cu team manager-ul. Trece-l.
6. Prezinta-te la al treilea interviu, cu CEO-ul roman. O placere! Trece-l.
7. Accepta postul si oferta finala prezentata. Stabileste o data la care incepi.
8. Inceteaza sa mai cauti alt job.
9. Accepta sa vii sa semnezi contractul de munca, conform ofertei.
10. Ajuns la sediu pentru a semna contractul, nu da nici un fel de importanta continutului lui. Citeste suma bruta, asigura-te ca e conform ofertei.
11. Ignora cu desavarsire faptul ca la contractul cadru se adauga 2 anexe misterioase care nu sunt mentionate in contract ca fiind parti integrante si care tie nu-ti parvin ulterior semnarii. Trece cu vederea ca, din punct de vedere legal, anexele unui contract semnate la aceeasi data cu contractul vor fi mentionate in cadrul lui, si descris continutul lor ca atare.
12. Semneaza ca primarul contractul. Si anexele, ca Hei, iti vor da bani si te vor lasa sa lucrezi la ei! Au si La Fantana!! Si uneori iti dau si 3-in-1 d-ala cu lapte, baaa!
Ignora cu desavarsire prevederile anexelor care suna, in mare, cam asa:
- Societatea are in orice moment dreptul de a modifica oricare si toate atributiile postului, si va comunica o decizie in acest sens Angajatului. Angajatul va avea obligatia de a se conforma.
- Societatea are in orice moment dreptul de a reloca Angajatul catre orice alt oras sau tara, si va comunica o decizie in acest sens Angajatului. Angajatul va avea obligatia de a se conforma.
- Societatea va decide, 1 data pe an, daca si in ce masura Angajatului i se cuvine sa primeasca un bonus. Se mentioneaza in mod expres ca Angajatul nu are dreptul de a renegocia salariul.
Ignora cu desavarsire faptul ca, numai ca exemplu, in Codul Muncii, art. 39, lit. k), se mentioneaza clar ca Angajatul are dreptul la negociere colectivă şi individuală: Daca nu ma crezi, iaca.
- Societatea este unic proprietar asupra oricarei Realizari a Angajatului (se vor considera Realizari orice fel de creatii, inventii etc.), indiferent daca aceste Realizari au sau nu legatura cu activitatea Angajatului in cadrul Societatii. Angajatul are obligatia de a semna orice patent, delegatie, acte legate de folosinta Realizarilor, la cererea Societatii.
- Angajatul nu are dreptul de a se angaja in nici o alta activitate, indiferent daca este sau nu remunerata, fara acordul prealabil scris al Societatii.
si tot asa 4 pagini.
13. Nu, nu trage concluzia de bun simt cum ca prevederile astea nu ar fi de bun simt. Neaparat fii cat de bou poti si nu te simti abuzat. Nu calcula sub nicio forma ca asemenea prevederi contractuale sunt ilegale si iti rapesc drepturi fundamentale, pe care le ai prin esenta, ca om. Nu crede ca esti atacat, ca cineva incearca sa te faca sa semnezi si contractul de vanzare-cumparare cand iti cumpara sufletul. Si vrea si chitanta.
14. Nu presupune prin absurd ca Societatea, dat fiind faptul ca anexele put a ilegalitati si nu sunt mentionate expres in contractul cadru, va inregistra la ITM numai contractul cadru, pastrand pentru orice eventualitate anexele ca document semnat de tine si care iti va putea fi oricand imputat.
15. Apleaca-te capra, boule!
Si nu te mai mira niciodata de ce esti un inapt, un impotent si de ce tara asta a ajuns bataia de joc a tuturor. Noi si India, numai acolo se mai accepta cacaturile astea! Si numai boii ca tine creeaza situatii si imprejurari din care sufera intelectuali ca mine!
Nu te mai uita niciodata in jur cu dispret sau disperare. Tu ai creat ce e acolo. Din cauza inaptilor ca tine ajunge o tara sa fie de mana a treia. Din cauza ta politica se pisa pe tine, din cauza ta se scumpeste benzina, din cauza ta ti-a plecat gagica sa-l futa pe altu'!
De mentionat ca placerea deplina nu poate fi indeplinita decat cu urmatoarele conditii:
*Trebuie sa ai un soc de fiecare data cand realizezi ca viata ta e de cacat, sa te miri cand vezi ca tu si ai tai si prietenii tai sunteti niste ratati patentati si vietile voastre se rezuma la un salariu de 15 milioane si o serie nelimitata de abuzuri la care te expui inconstient, dar de bunavoie si pe care nu faci decat sa le tolerezi zilnic, ca sa mai faci loc sa te mai expui la cateva.
*Trebuie sa te miri ca oamenii sunt rai si faci cum faci si ei tot ti-o trag in cur. La facturi, la coada la paine, la liceu, la facultate, la primarie, la munca, in trafic, la film, in tramvai, la disco in Regie, la Kaufland. Desi tu nu faci nimic.
Si aici ai dreptul de a primi raspunsul divin, insotit fara gres de un fundal de "aaaaaaaaaaaaaaaaaaa" cantat de 100 de voci de ingerasi. Primesti raspunsul la intrebarea "de ce?":
Pentru ca esti un bou!
Sau o vaca!
Prostilor!
Thursday, October 21, 2010
FUtilitate generala.
Naivitatea caracteristica anilor copilariei ma facea sa nu-mi pese de asta. Ma miscam anevoie prin viata fara sa am o sustinere concreta in a stabili niste limite si reguli esentiale vietii mele. Minus ne-updatatele sfaturi batranesti vehiculate de bunici. Eram doar un copil, am putea spune. Nu intelegeam importanta actiunilor mele prezente din perspectiva consecintelor lor viitoare. Nu aveam idee ce va sa insemne asta pe termen mai lung. E dificil sa te dezvolti personal intr-o societate care nu acorda atentie detaliilor vitale vietii tale si trateaza cu indiferenta evolutia ta particulara. Cine, daca nu ea, este responsabila de bunul mers al lucrurilor si de perceptia corecta a individului asupra realitatii? Cine, daca nu mecanismele ei autoritare, sunt raspunzatoare pentru a trezi la viata constiinta oamenilor?
Deznodamantul dureros (pot sa certific - atat fizic si cat emotional) al nesabuintei: litiaza renala. De la o varsta frageda, nici 21 de ani impliniti. Au urmat interminabile tratamente medicale, internari, dureri, solutii - timp de trei ani. In final, medicina a triumfat si ma pot considera din nou un om ca toti ceilalti. Dar pentru ce aceasta suferinta? Cum am fi putut sa o curmam?
Aceasta a fost cel mai probabil si intrebarea Consiliului National al Audiovizualului, intrebare al carei raspuns a generat Campania “Pentru un stil de viaţă sănătos”. Simtindu-se responsabili de educarea publicului in sensul unui trai adecvat din punct de vedere medical si stiintific, vazand cu ochiul liber nesocoteala celor care nu adera la principiile corespunzatoare unei vieti adecvate doar din lipsa unei indrumari autentice si corecte, si-au asumat rolul de calauza prin intuneric, au imprumutat caracteristicile unui veritabil tuareg si au actionat. Incununarea scopului si eficientei unei autoritati de stat valabile si temeinice!
De-as copilari si eu din nou in timpurile acestea. As stii sa beau 2 litri de apa pe zi. Mi-as filtra rinichii cu ea. Filtra-mi-as rinichii!
As preveni durerea si necazul. Ca doar adevar graieste vocea grava a lui nenea din TV la fiecare 15 min, inainte si dupa ce vad reclame la cel putin 15 produse daunatoare complet pentru "un stil de viata sanatos". Eheee, nu suntem toti atat de norocosi sa ne nastem si sa crestem intr-o societate europeana care, avandu-le deja pe toate, exceland deja la orice alt capitol, cum era si normal, isi coboara acum privirea spre detaliile vietii celor ce o compun, manati doar de viziunea sanatatii lor impecabile, traiului lor bun si de un dorinta unui viitor mai stralucit chiar si decat prezentul. Daca ar fi posibil.
Pe mine una ma unge pe suflet sa stiu ca e cineva acolo care (neavand nici o certitudine care ii este rolul si scopul, in afara celui evident de cheltuiala inutila din banii mei bugetati) toata ziua nu face decat sa se gandeasca cum sa-mi fie mie mai bine, cum sa ma protejez eu si famila mea - mancand fructe si legume, band doi litri de apa pe zi, respectand orarul meselor - cum ar putea ei sa-mi ofere si mai multe comoditati decat nenumaratele de care am parte si asa, doar ca sa se asigure ca duc o viata fara de cusur. Multumesc, CNA!
Fara legatura evidenta, dar subinteleasa prin morga patetica afisata de toti FUtilii:
Deznodamantul dureros (pot sa certific - atat fizic si cat emotional) al nesabuintei: litiaza renala. De la o varsta frageda, nici 21 de ani impliniti. Au urmat interminabile tratamente medicale, internari, dureri, solutii - timp de trei ani. In final, medicina a triumfat si ma pot considera din nou un om ca toti ceilalti. Dar pentru ce aceasta suferinta? Cum am fi putut sa o curmam?
Aceasta a fost cel mai probabil si intrebarea Consiliului National al Audiovizualului, intrebare al carei raspuns a generat Campania “Pentru un stil de viaţă sănătos”. Simtindu-se responsabili de educarea publicului in sensul unui trai adecvat din punct de vedere medical si stiintific, vazand cu ochiul liber nesocoteala celor care nu adera la principiile corespunzatoare unei vieti adecvate doar din lipsa unei indrumari autentice si corecte, si-au asumat rolul de calauza prin intuneric, au imprumutat caracteristicile unui veritabil tuareg si au actionat. Incununarea scopului si eficientei unei autoritati de stat valabile si temeinice!
De-as copilari si eu din nou in timpurile acestea. As stii sa beau 2 litri de apa pe zi. Mi-as filtra rinichii cu ea. Filtra-mi-as rinichii!
As preveni durerea si necazul. Ca doar adevar graieste vocea grava a lui nenea din TV la fiecare 15 min, inainte si dupa ce vad reclame la cel putin 15 produse daunatoare complet pentru "un stil de viata sanatos". Eheee, nu suntem toti atat de norocosi sa ne nastem si sa crestem intr-o societate europeana care, avandu-le deja pe toate, exceland deja la orice alt capitol, cum era si normal, isi coboara acum privirea spre detaliile vietii celor ce o compun, manati doar de viziunea sanatatii lor impecabile, traiului lor bun si de un dorinta unui viitor mai stralucit chiar si decat prezentul. Daca ar fi posibil.
Pe mine una ma unge pe suflet sa stiu ca e cineva acolo care (neavand nici o certitudine care ii este rolul si scopul, in afara celui evident de cheltuiala inutila din banii mei bugetati) toata ziua nu face decat sa se gandeasca cum sa-mi fie mie mai bine, cum sa ma protejez eu si famila mea - mancand fructe si legume, band doi litri de apa pe zi, respectand orarul meselor - cum ar putea ei sa-mi ofere si mai multe comoditati decat nenumaratele de care am parte si asa, doar ca sa se asigure ca duc o viata fara de cusur. Multumesc, CNA!
Fara legatura evidenta, dar subinteleasa prin morga patetica afisata de toti FUtilii:
Tuesday, October 19, 2010
Scenariu de film porno - categorie triplu X D(in pacate prea des).
El - trecut de prima tinerete, pe care oricum nu si-a trait-o prea intens, strain, cetatean al unei tari nu cu mult mai dezvoltate conceptual, rezonabil din punct de vedere fizic, intelectual - sub cat s-ar evalua el, resurse proprii materiale si financiare - peste mediu, dar nu cu mult. Posesor de elemente de imagine propulsatoare de nivel social intr-o tara sub-dezvoltata - telefon Blackberry - da, masina - jeep negru motorizat nemtesc - da, obiceiuri sociale desfasurate in medii promovate ca fiind "cool" - in limitele rezonabile.
Ea - romanca, incadrabila in limitele 90-60-90, cu corespondent IQ de 10, ambitioasa din punct de vedere material in limitele trasate de figura ei materna (neancorate neaparat in realitatea actuala) si sustinute ideologic de anturaj, resurse proprii (materiale, financiare, cerebrale) - zero. Posesoare de elemente aparente de imagine propulsatoare de nivel social intr-o tara sub-dezvoltata, ca cetatean al ei - in limitele de jos, jongland cu aparentele pe principiul avantajului terenului propriu.
Schita dialog si comentarii regizorale:
El, in gand, evident in limba materna:
- Ce "cool" sunt azi si intotdeauna. Or sa pice femeile ca mustele in fata mea! Nimeni nu stie ca renunt la o masa pe zi ca sa-mi permit benzina la jeepul meu negru si ca de fapt merg la cazino ca sa mananc gratis masa de dinaintea aleia pe care o sa o sar.
Ea, observand nivelul de "cool" si picand ca musca, incercand o abordare curajoasa in limba lui materna:
- Hey, baby! Vrei sa ne cunoastem mai bine?
El: - La mine sau la tine?
Ea: - Aaaaahh, normal ca la tine, baby! Eu stau cu ai mei. Nu chiar acum, dar poate mai tarziu, imi vei plati chirie ca sa stau si eu singura, ca tot omu'.
El: - Ok.
In timpul actului secsual
El, in gand: - Uau, ce tari sunt femeile din tara asta. Fac secs asa, dezinteresat. Le place viata, asta e faza!
Ea, in gand, varianta 1: - Apartamentul cu chirie as vrea sa fie undeva langa ai mei, sa pot sa ii vizitez mai des fara sa dau bani la taxi. Oare daca insist putin si fac frumos imi ia si mie un Blackberry sa stau pe Facebook cu fetele? Ar fi o investitie buna. Urmatorul o sa-mi ia o chirie mai buna, si poate si masina, ca telefon as avea deja.
Ea, in gand, varianta 2: dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadanga. au, m-a dat cu capul de masa. dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadang.
Intalnirea 2
Ea: - Iubiiiiii, crezi ca am sanii prea mici?
El: - Nu iubiiii, cum sa fie mici? Sunt jucausi. De ce ma intrebi?
Ea: - Pai lu' prietena mea Mirela, prietenu' ei i-a dat bani sa-si puna silicoane. Si ea le are mai mari ca ale mele.
El: - Pai de ce nu zici, iubi, asa? Uite, ia niste bani si pune-ti si tu in buze, sa moara fetele de invidie si sa am si eu ce povesti baietilor despre ce-mi faci tu cu buzele tale noi de Angelina.
Intalnirile 3-10
repetitive
Intalnirea 11
Ea: - Iubiii, de ce nu mai facem secs noi doi??
El: - Facem, dar mai rar. Am multa treaba la birou.
Inventar la final:
El: facut sex cu una buna, care fizic depaseste experientele de pana acum; mandrit de cateva ori prin Dorobanti cu buzele ei noi; povestit baietilor aventuri cu ea si buzele ei.
Ea: apartament 2 camere chirie platit in avans pe 6 luni, telefon Blackberry, abonament cu internet si Facebook gratis, silicoane in buze, experiente turistice si culinare.
El-ea: 0-1.
Ea - romanca, incadrabila in limitele 90-60-90, cu corespondent IQ de 10, ambitioasa din punct de vedere material in limitele trasate de figura ei materna (neancorate neaparat in realitatea actuala) si sustinute ideologic de anturaj, resurse proprii (materiale, financiare, cerebrale) - zero. Posesoare de elemente aparente de imagine propulsatoare de nivel social intr-o tara sub-dezvoltata, ca cetatean al ei - in limitele de jos, jongland cu aparentele pe principiul avantajului terenului propriu.
Schita dialog si comentarii regizorale:
El, in gand, evident in limba materna:
- Ce "cool" sunt azi si intotdeauna. Or sa pice femeile ca mustele in fata mea! Nimeni nu stie ca renunt la o masa pe zi ca sa-mi permit benzina la jeepul meu negru si ca de fapt merg la cazino ca sa mananc gratis masa de dinaintea aleia pe care o sa o sar.
Ea, observand nivelul de "cool" si picand ca musca, incercand o abordare curajoasa in limba lui materna:
- Hey, baby! Vrei sa ne cunoastem mai bine?
El: - La mine sau la tine?
Ea: - Aaaaahh, normal ca la tine, baby! Eu stau cu ai mei. Nu chiar acum, dar poate mai tarziu, imi vei plati chirie ca sa stau si eu singura, ca tot omu'.
El: - Ok.
In timpul actului secsual
El, in gand: - Uau, ce tari sunt femeile din tara asta. Fac secs asa, dezinteresat. Le place viata, asta e faza!
Ea, in gand, varianta 1: - Apartamentul cu chirie as vrea sa fie undeva langa ai mei, sa pot sa ii vizitez mai des fara sa dau bani la taxi. Oare daca insist putin si fac frumos imi ia si mie un Blackberry sa stau pe Facebook cu fetele? Ar fi o investitie buna. Urmatorul o sa-mi ia o chirie mai buna, si poate si masina, ca telefon as avea deja.
Ea, in gand, varianta 2: dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadanga. au, m-a dat cu capul de masa. dangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadangadanga
dangadangadangadangadangadangadangadangadangadang.
Intalnirea 2
Ea: - Iubiiiiii, crezi ca am sanii prea mici?
El: - Nu iubiiii, cum sa fie mici? Sunt jucausi. De ce ma intrebi?
Ea: - Pai lu' prietena mea Mirela, prietenu' ei i-a dat bani sa-si puna silicoane. Si ea le are mai mari ca ale mele.
El: - Pai de ce nu zici, iubi, asa? Uite, ia niste bani si pune-ti si tu in buze, sa moara fetele de invidie si sa am si eu ce povesti baietilor despre ce-mi faci tu cu buzele tale noi de Angelina.
Intalnirile 3-10
repetitive
Intalnirea 11
Ea: - Iubiii, de ce nu mai facem secs noi doi??
El: - Facem, dar mai rar. Am multa treaba la birou.
Inventar la final:
El: facut sex cu una buna, care fizic depaseste experientele de pana acum; mandrit de cateva ori prin Dorobanti cu buzele ei noi; povestit baietilor aventuri cu ea si buzele ei.
Ea: apartament 2 camere chirie platit in avans pe 6 luni, telefon Blackberry, abonament cu internet si Facebook gratis, silicoane in buze, experiente turistice si culinare.
El-ea: 0-1.
Friday, October 15, 2010
Sinteza zilei. Sau Bianca Dragusanu a facut pre-infarct din cauza consumului excesiv de icre rosii contrafacute, din Belarus.
Priveste din unghiul asta.
Dimineata ma trezesc. Ma spal pe dinti cu pasta mea "pearly white whitening". Culmea, dar si sapunul pare sa fie facut tot din acest miraculor extras de perle. Cum l-or extrage oare? Si de unde atatea perle? Il utilizez si pe el. Crema cu extract concentrat de "natural beauty" imi mangaie pielea. Ma indrept catre bucatarie si-mi prepar o cafea "alintaromata", cu gust puternic, dar fin. Eliberez fiara din mine. Fiara trebuie hranita, asa ca ii dau cereale integrale care sa ii asigure energie pentru intreaga zi. Iau o multivitamina. Totul e pregatit pentru o zi minunata.
Imi invelesc formele corpului cu hainele "glamour", dar nu prea "fancy", spre "casual chic". Sunt pufoase. Ma incalt cu pantofii care respira. Ma urc in masina si sunt invaluita de mirosul de ocean. Sau e "new car"? Oricum ar fi. Benzina imi curata injectoarele in timp ce merg. Ajung la mall.
Hostess-ele de la tigari imi ofera inovatii tehnologice. Cumpar. Ma imbie sentimentul ca am facut ceva bun pentru sanatatea mea, putand totusi sa ma bucur in continuare de gustul rafinat, "fine-cut", al tutunului selectat cu atentie. Ma inconjoara panouri ce anunta noile colectii de "fashion": alege ce ti se potriveste din "military", "boho", "minimal", "electric", "animal print". O euforie de culori si modele. Cheltui irational.
Pauza de un moment de la euforie si irational. Un "fresh": portocale, grapefruit, mix? Un "frappe"? Cum "frappe": clasic, cu caramel, cu inghetata, cu boabe de cafea, cu gust de kit-kat, lion, mars, rom, whiskey, curacao? Suficient.
Ma intorc acasa. Pun niste muzica "lounge". Ma pregatesc. Ofer stralucire parului cu formula Q10. Sau era S32n5? Nu retin. Adaug volum cu spuma cu extract de par de babuin african. Masez usor.
Intru in clubul "glam", in "outfitul trendy", trec de "bouncer", vad "managerul", il salut. Iau loc la masa, sau stau la bar. Servesc o vodca cu suc de mere "golden". Doua. Socializez intens. Trei. Ma intorc. Iau un Liv52.
Privind lucrurile din perspectiva unui vocabular atat de divers, entuziast si mai mult decat bilingv, ai putea crede ca viata nu e deloc banalo-ordinaro-mediocra cum spun unii.
Sau ca ne-am pierdut certitudinea de a mai fi o tara vorbitoare de limba romana. Gurile rele.
Sa continui ratiunea.
Conform studiilor de specialitate, efectuate evident de specialisti in domeniu, anual cresc bugetele alocate de diversi producatori sau prestatori pentru marketing, PR, branding si alte cuvinte pompoase care denumesc domenii pompoase, fara vreun inteles real. Aici incep sa pierd ratiunea putin. Tot anual, canalele media sunt focusate pe reducerea sistematica si dramatica a calitatii continutului programelor si publicatiilor, provocand aproape automat o epidemie de scadere a nivelului de inteligenta al privitorilor si cititorilor si ascultatorilor. Functioneaza.
Conform calculelor estimative initiale, deveniti de pe acum redusi mintal (comparativ cu un an sau mai multi inainte), cei de mai sus, fiind concomintent reprezentantii grupului-tinta de "consumatori", vor cumpara orice oricum! Asa cum cred oricum orice! Rationamentul a functionat. Functioneaza intotdeauna.
Aici mi se ridica niste semne de intrebare. Ar trebui sa le spuna cineva sa nu se mai straduie atat si sa nu mai cheltuiasca sume fabuloase pe campanii cu impact "global"; sa nu mai iroseasca talent, timp, energie, echipe intregi de cercetatori, copy-writeri, dtp-isti, accounti, execi. Luati-va o vacanta, descoperiti traiul simplu, placerile vietii, natura. Oamenii sunt mai prosti decat va asteptati chiar si voi! Politica a inceput sa inteleaga asta de mai demult si a redus capacitatea motoarelor. Publicitatea se incapataneaza. Sa ia aminte, zic, ca n-are rost atata trambalat about nothing.
In sustinerea ideii:
Dimineata ma trezesc. Ma spal pe dinti cu pasta mea "pearly white whitening". Culmea, dar si sapunul pare sa fie facut tot din acest miraculor extras de perle. Cum l-or extrage oare? Si de unde atatea perle? Il utilizez si pe el. Crema cu extract concentrat de "natural beauty" imi mangaie pielea. Ma indrept catre bucatarie si-mi prepar o cafea "alintaromata", cu gust puternic, dar fin. Eliberez fiara din mine. Fiara trebuie hranita, asa ca ii dau cereale integrale care sa ii asigure energie pentru intreaga zi. Iau o multivitamina. Totul e pregatit pentru o zi minunata.
Imi invelesc formele corpului cu hainele "glamour", dar nu prea "fancy", spre "casual chic". Sunt pufoase. Ma incalt cu pantofii care respira. Ma urc in masina si sunt invaluita de mirosul de ocean. Sau e "new car"? Oricum ar fi. Benzina imi curata injectoarele in timp ce merg. Ajung la mall.
Hostess-ele de la tigari imi ofera inovatii tehnologice. Cumpar. Ma imbie sentimentul ca am facut ceva bun pentru sanatatea mea, putand totusi sa ma bucur in continuare de gustul rafinat, "fine-cut", al tutunului selectat cu atentie. Ma inconjoara panouri ce anunta noile colectii de "fashion": alege ce ti se potriveste din "military", "boho", "minimal", "electric", "animal print". O euforie de culori si modele. Cheltui irational.
Pauza de un moment de la euforie si irational. Un "fresh": portocale, grapefruit, mix? Un "frappe"? Cum "frappe": clasic, cu caramel, cu inghetata, cu boabe de cafea, cu gust de kit-kat, lion, mars, rom, whiskey, curacao? Suficient.
Ma intorc acasa. Pun niste muzica "lounge". Ma pregatesc. Ofer stralucire parului cu formula Q10. Sau era S32n5? Nu retin. Adaug volum cu spuma cu extract de par de babuin african. Masez usor.
Intru in clubul "glam", in "outfitul trendy", trec de "bouncer", vad "managerul", il salut. Iau loc la masa, sau stau la bar. Servesc o vodca cu suc de mere "golden". Doua. Socializez intens. Trei. Ma intorc. Iau un Liv52.
Privind lucrurile din perspectiva unui vocabular atat de divers, entuziast si mai mult decat bilingv, ai putea crede ca viata nu e deloc banalo-ordinaro-mediocra cum spun unii.
Sau ca ne-am pierdut certitudinea de a mai fi o tara vorbitoare de limba romana. Gurile rele.
Sa continui ratiunea.
Conform studiilor de specialitate, efectuate evident de specialisti in domeniu, anual cresc bugetele alocate de diversi producatori sau prestatori pentru marketing, PR, branding si alte cuvinte pompoase care denumesc domenii pompoase, fara vreun inteles real. Aici incep sa pierd ratiunea putin. Tot anual, canalele media sunt focusate pe reducerea sistematica si dramatica a calitatii continutului programelor si publicatiilor, provocand aproape automat o epidemie de scadere a nivelului de inteligenta al privitorilor si cititorilor si ascultatorilor. Functioneaza.
Conform calculelor estimative initiale, deveniti de pe acum redusi mintal (comparativ cu un an sau mai multi inainte), cei de mai sus, fiind concomintent reprezentantii grupului-tinta de "consumatori", vor cumpara orice oricum! Asa cum cred oricum orice! Rationamentul a functionat. Functioneaza intotdeauna.
Aici mi se ridica niste semne de intrebare. Ar trebui sa le spuna cineva sa nu se mai straduie atat si sa nu mai cheltuiasca sume fabuloase pe campanii cu impact "global"; sa nu mai iroseasca talent, timp, energie, echipe intregi de cercetatori, copy-writeri, dtp-isti, accounti, execi. Luati-va o vacanta, descoperiti traiul simplu, placerile vietii, natura. Oamenii sunt mai prosti decat va asteptati chiar si voi! Politica a inceput sa inteleaga asta de mai demult si a redus capacitatea motoarelor. Publicitatea se incapataneaza. Sa ia aminte, zic, ca n-are rost atata trambalat about nothing.
In sustinerea ideii:
Thursday, October 14, 2010
Salariile bugetarilor vor fi reduse cu inca 25% pana la sfarsitul anului, anunta Guvernul.
Asta asa, sa vedem daca titlul socant urmat de lipsa unor informatii relevante pentru subiect e o actiune generatoare de trafic.
Ai crede ca da, din moment ce pe schema asta se bazeaza toata industria media de pe la noi. Si de pe langa.
Data viitoare incercam si cu poza unui batran subnutrit, in pijama, eventual afara si tapetat cu o majora aura de tristete*.
*Rezultatele sondajelor vor fi publicate ulterior, urmate de negarea responsabilitatii pentru efectele comunicarii lor.
Ai crede ca da, din moment ce pe schema asta se bazeaza toata industria media de pe la noi. Si de pe langa.
Data viitoare incercam si cu poza unui batran subnutrit, in pijama, eventual afara si tapetat cu o majora aura de tristete*.
*Rezultatele sondajelor vor fi publicate ulterior, urmate de negarea responsabilitatii pentru efectele comunicarii lor.
Monday, October 11, 2010
ori suntem hoti, ori nu suntem.
Cand traiesti intr-o tara de mana a treia, iti asumi niste chestii. Indiferent daca mana a treia inseamna nivelul economiei tarii, al conducerii ei sau al rezidentilor (in cazul nostru ar fi si greu sa definesti care dintre ele e proeminent). Deci iti asumi niste chestii. Chestii precum ca altii mai destepti vor veni sa faca pe bani multi ceea ce tu nu esti in stare pentru ca apoi sa-ti vanda tot tie la supra-pret niste servicii de care inainte beneficiai aproape gratis, ca altii mai potenti vor veni sa investeasca pe termen lung si pentru un profit considerabil (castigat tot din banii tai) in timp ce tu esti preocupat sa-ti furi smechereste propria caciula si sa o vinzi la sub-pret doar ca sa iasa banu' acuma repede si ca sa nu cumva sa fure/vanda vecinul mai repede ca tine.
Iti asumi ca vei face partie libera si altora asemeni tie, care se vor inhaita si ei in furatul si vanzarea caciulii ca si tine, si se vor aduna te miri de pe unde sa puna si ei umarul la furtul-sport national. Si poate o vor face chiar mai bine. De fapt e cert ca o fac mai bine decat tine. Pana si asta! Iti asumi ca altii vor veni sa spele bani folosindu-te de tine, de economia ta gaunoasa, de hibele tale legislative, de fraierii din campul muncii care se inhama cu entuziasm la proiectele lor crezand cu naivitate si ca vor ajunge sa fie realizate.
Dar nu prea iti asumi. Si aici nu prea iti iese partea cu evaluatul consecintelor. Nu iese partea in care cat ai furat tot nu iti ajunge. Si tot nu te face mai om decat erai. Si vanzarea nu ti-a priit ca tot a venit altu, a luat mai ieftin de la tine si a vandut altuia cu mai mult. Nu ti-a priit nici cand ai constatat ca te-ai vandut pe tine si nu prea a iesit mare lucru. Ca nevasta-ta s-a vandut si ea si tot nu a iesit mai nimic. Si nu ti-a placut asta. Si de ce, ma rog, nu a iesit cum era de asteptat? Pentru ca gandesti de mana a treia!
Iti asumi ca vei face partie libera si altora asemeni tie, care se vor inhaita si ei in furatul si vanzarea caciulii ca si tine, si se vor aduna te miri de pe unde sa puna si ei umarul la furtul-sport national. Si poate o vor face chiar mai bine. De fapt e cert ca o fac mai bine decat tine. Pana si asta! Iti asumi ca altii vor veni sa spele bani folosindu-te de tine, de economia ta gaunoasa, de hibele tale legislative, de fraierii din campul muncii care se inhama cu entuziasm la proiectele lor crezand cu naivitate si ca vor ajunge sa fie realizate.
Dar nu prea iti asumi. Si aici nu prea iti iese partea cu evaluatul consecintelor. Nu iese partea in care cat ai furat tot nu iti ajunge. Si tot nu te face mai om decat erai. Si vanzarea nu ti-a priit ca tot a venit altu, a luat mai ieftin de la tine si a vandut altuia cu mai mult. Nu ti-a priit nici cand ai constatat ca te-ai vandut pe tine si nu prea a iesit mare lucru. Ca nevasta-ta s-a vandut si ea si tot nu a iesit mai nimic. Si nu ti-a placut asta. Si de ce, ma rog, nu a iesit cum era de asteptat? Pentru ca gandesti de mana a treia!
Friday, October 8, 2010
oda lui Goagal.
Goagal e un tip fin. I-as defini stilul ca fiind "casual chic". Nu e adeptul "haute couture" pentru ca e clar ca nu il reprezinta si nici nu ii sustine ideile. Uneori, isi mai alege accesorii neobisnuite, insa o face pentru a sublinia un fapt. Nu orice fapt. Si intotdeauna se leapada de a purta acel accesoriu exact vine timpul sa faca asta. Point taken, accessory removed. Si in mod cert nu se repeta cu accesorizarea asta.
E cum ar trebui sa fie barbatul ideal: simplu, clasic, subtil dar ferm si dezbracat aparent de prejudecati. Nu are nimic de ascuns. Ce e, e ce e. Ce vezi, asta primesti. Plus rezultate! Rezultatele! E "result oriented", asta e cert. Tot omul stie asta despre el.
Nu intreaba, nu ridica sprancene, nu judeca, nu chestioneaza. Nu vrea sa stie de ce vrei sa stii, nu ii pasa daca informatia pe care o cauti e despre studiile lui Carl Jung sau porno cu sau pentru midgeti. El doar se informeaza pentru tine. Si gaseste ce cauti. Si iti livreaza. Ai putea spune ca e pro-activ. Orice multinationala si-ar dori sansa sa il exploateze.
Nu iti pierde timpul cu rezultate irelevante si nici cu informatii prea vechi. Structureaza totul logic si concis, ca un meniu de Nokia vechi (unii ar putea sa ma contrazica, dar eu zic "Ma pupati!") sau ca o asistenta personala scolita la Harvard.
Astazi, Goagal e putin melancolic, dar pacifist si bine intentionat ca intotdeauna, sarbatorind cu fast aniversarea a 70 de ani de la nasterea lui John Lennon. Asa:
*M-am gandit ca, celebrandu-i el pe altii, merita si el o oda romaneasca.
*Si P.P.S: Nu era cazul sa intram in polemici despre furturi de date personale, folosire incorecta de instrumente de colectare de date, conflict de interese, monopol, discriminare si alte alea. Nimeni nu-i perfect! Nici Goagal!
E cum ar trebui sa fie barbatul ideal: simplu, clasic, subtil dar ferm si dezbracat aparent de prejudecati. Nu are nimic de ascuns. Ce e, e ce e. Ce vezi, asta primesti. Plus rezultate! Rezultatele! E "result oriented", asta e cert. Tot omul stie asta despre el.
Nu intreaba, nu ridica sprancene, nu judeca, nu chestioneaza. Nu vrea sa stie de ce vrei sa stii, nu ii pasa daca informatia pe care o cauti e despre studiile lui Carl Jung sau porno cu sau pentru midgeti. El doar se informeaza pentru tine. Si gaseste ce cauti. Si iti livreaza. Ai putea spune ca e pro-activ. Orice multinationala si-ar dori sansa sa il exploateze.
Nu iti pierde timpul cu rezultate irelevante si nici cu informatii prea vechi. Structureaza totul logic si concis, ca un meniu de Nokia vechi (unii ar putea sa ma contrazica, dar eu zic "Ma pupati!") sau ca o asistenta personala scolita la Harvard.
Astazi, Goagal e putin melancolic, dar pacifist si bine intentionat ca intotdeauna, sarbatorind cu fast aniversarea a 70 de ani de la nasterea lui John Lennon. Asa:
*M-am gandit ca, celebrandu-i el pe altii, merita si el o oda romaneasca.
*Si P.P.S: Nu era cazul sa intram in polemici despre furturi de date personale, folosire incorecta de instrumente de colectare de date, conflict de interese, monopol, discriminare si alte alea. Nimeni nu-i perfect! Nici Goagal!
Wednesday, October 6, 2010
Eroul nostru.
Eroul nostru traieste intr-o tara integrata european. Dimineata, la cafea, el se bucura de beneficiile globalizarii, gandind "mare om, mare caracter al de-a pus la cale treaba asta. Cum s-o fi gandit el sa fie bine tuturor asa..". Are un apartament mediu, cu mobila medie, utilat mediu. O prietena medie, viata sociala pe masura, pachet cablu TV mediu, pachet telefonie fixa si mobila medii, venit mediu - ca doar de-acolo sunt generate toate celelalte. Bucuria lui de a trai - medie. Asta in cazul in care o constientizeaza sau o considera vreodata.
Cu un interes moderat, sustinut in principal de dorinta de a prinde cateva elemente utile unei viitoare conversatii mediocre, priveste la TV catre Mircea Badea. Ce vede acolo - irelevant. Si sub mediocru.
Terminand plicul de 3-in-1, pleaca spre birou. Face uz de retelele de transport in comun pentru a ajunge acolo. Pe drum, companie ii tin ceilalti europeni, aflati si ei in drum spre birou. Nu zambesc, nu comunica, se inghesuie, injura, chiar si acolo se straduie non-verbal sa para altfel decat sunt (ca asa-i portul prin partea asta a Europei), unii miros altfel decat curat, altii incearca prea mult sa acopere mirosul celor de mai sus - toti concesionati Europei.
Ajunge la firma. Acolo, il intampina colegii lui, europeni ca si el, si - ca si el - multumiti de sansa de a contribui la bunastarea europeana prin munca cinstita si pretentii minime de retributie. Sefii, ceva mai europeni decat el sau colegii lui, isi indeplinesc indatoririle cu rigoare si profesionalism. European.
La birou, ziua se desfasoara conform graficelor (cel mai probabil europene). Spre final, sefii vor fi multumiti de productivitatea angajatilor, angajatii vor fi multumiti de prestatia lor in favoarea altora si mai ales pentru faptul ca nu li s-a cerut vreun aport prea personal. Just another day at the office.
Semi-multumiti de semi-existenta lor, europenii se retrag spre casa. Si Eroul nostru. Folosesc acelasi transport in comun, intalnesc aceiasi oameni. Coboara la aceeasi statie, traverseaza pe la acelasi semafor si merg pe acelasi trotuar.
Ajung in acelasi apartament mediu, in blocul lor mediu, situat intr-o locatie rezonabila - de preferat in vecinatatea transportului in comun -, cu vecini mediocri si facilitati la fel. Liftul miroase. Ghena iar s-a infundat. Vecinul de la 6 isi jeleste soarta europeana ascultand manele rromanesti.
Probleme?? Mediocre!
Cu un interes moderat, sustinut in principal de dorinta de a prinde cateva elemente utile unei viitoare conversatii mediocre, priveste la TV catre Mircea Badea. Ce vede acolo - irelevant. Si sub mediocru.
Terminand plicul de 3-in-1, pleaca spre birou. Face uz de retelele de transport in comun pentru a ajunge acolo. Pe drum, companie ii tin ceilalti europeni, aflati si ei in drum spre birou. Nu zambesc, nu comunica, se inghesuie, injura, chiar si acolo se straduie non-verbal sa para altfel decat sunt (ca asa-i portul prin partea asta a Europei), unii miros altfel decat curat, altii incearca prea mult sa acopere mirosul celor de mai sus - toti concesionati Europei.
Ajunge la firma. Acolo, il intampina colegii lui, europeni ca si el, si - ca si el - multumiti de sansa de a contribui la bunastarea europeana prin munca cinstita si pretentii minime de retributie. Sefii, ceva mai europeni decat el sau colegii lui, isi indeplinesc indatoririle cu rigoare si profesionalism. European.
La birou, ziua se desfasoara conform graficelor (cel mai probabil europene). Spre final, sefii vor fi multumiti de productivitatea angajatilor, angajatii vor fi multumiti de prestatia lor in favoarea altora si mai ales pentru faptul ca nu li s-a cerut vreun aport prea personal. Just another day at the office.
Semi-multumiti de semi-existenta lor, europenii se retrag spre casa. Si Eroul nostru. Folosesc acelasi transport in comun, intalnesc aceiasi oameni. Coboara la aceeasi statie, traverseaza pe la acelasi semafor si merg pe acelasi trotuar.
Ajung in acelasi apartament mediu, in blocul lor mediu, situat intr-o locatie rezonabila - de preferat in vecinatatea transportului in comun -, cu vecini mediocri si facilitati la fel. Liftul miroase. Ghena iar s-a infundat. Vecinul de la 6 isi jeleste soarta europeana ascultand manele rromanesti.
Probleme?? Mediocre!
Monday, October 4, 2010
ma ocup cu rezistatul
desi nu o sa iasa vreodata o profesie apreciata din asta. poate ar trebui. putini rezista, multi se refugiaza, iar asta nu se califica drept rezistat adevarat.
incerc sa-mi fac o statuie. si sa rezist in spatele ei, refugiindu-ma acolo.
am terminat cu grevele si manifestantii? ca nu am mai scos de ceva vreme capul din transee. a revenit economia pe linia de plutire unde fusese adusa tot de altii? sau inca mai speram ca facand mmm Nimic! vor veni ei inapoi cu entuziasmul de alta data si vom scapa si de data asta de norul negru care se plimba deasupra noastra?
inteleg ca nu. vremea e urata, si ea stie cel mai bine cum merg lucrurile.
macar o mana de intelectuali au scos cu mana goala dintr-un "think tank" (uuuuuu) ideea sa imbrace Rom-ul (ciocolata aia proasta, dar atat de romaneasca incat o cumparai gandindu-te la vremurile bune comuniste cand a manca o ciocolata - proasta - era un vis ce devenea realitate mult prea rar. ma opresc aici, nu stiu despre perioada aia suficiente cat sa lansez pareri prea vaste)ei bine, sa o imbrace pe ea ciocolata, in hainele unchiului Sam (Sam cu numele de familie Goldner daca ma intrebi pe mine). Ideea? Nici ei nu o stiu, daramite noi "tinta"!
Nu pot decat sa spun ce am raspuns eu la intrebarea "Pe care o preferati (ca imagine)? Pe cea veche (purtand un tricolor maroniu, colectia Toamna-Iarna 1989)? Sau pe cea viu americana?": "Pe cea maro-romaneasca. Si daca vreti sa continuam ideea, va rog transmiteti marketing-ului de la Rom ca, la momentul asta nimeni nu ii mai asteapta pe americani, ba chiar cred ca i-am prefera pe rusi."
Era prea mic ca sa inteleaga aberatiile mele, dar l-am rugat sa le noteze. Si ulterior am privit cu placere cum nimeni din Billa nu ii spunea ca prefera altceva decat maroneasca!
One small victory for me, one giant leap for.. whatever!
incerc sa-mi fac o statuie. si sa rezist in spatele ei, refugiindu-ma acolo.
am terminat cu grevele si manifestantii? ca nu am mai scos de ceva vreme capul din transee. a revenit economia pe linia de plutire unde fusese adusa tot de altii? sau inca mai speram ca facand mmm Nimic! vor veni ei inapoi cu entuziasmul de alta data si vom scapa si de data asta de norul negru care se plimba deasupra noastra?
inteleg ca nu. vremea e urata, si ea stie cel mai bine cum merg lucrurile.
macar o mana de intelectuali au scos cu mana goala dintr-un "think tank" (uuuuuu) ideea sa imbrace Rom-ul (ciocolata aia proasta, dar atat de romaneasca incat o cumparai gandindu-te la vremurile bune comuniste cand a manca o ciocolata - proasta - era un vis ce devenea realitate mult prea rar. ma opresc aici, nu stiu despre perioada aia suficiente cat sa lansez pareri prea vaste)ei bine, sa o imbrace pe ea ciocolata, in hainele unchiului Sam (Sam cu numele de familie Goldner daca ma intrebi pe mine). Ideea? Nici ei nu o stiu, daramite noi "tinta"!
Nu pot decat sa spun ce am raspuns eu la intrebarea "Pe care o preferati (ca imagine)? Pe cea veche (purtand un tricolor maroniu, colectia Toamna-Iarna 1989)? Sau pe cea viu americana?": "Pe cea maro-romaneasca. Si daca vreti sa continuam ideea, va rog transmiteti marketing-ului de la Rom ca, la momentul asta nimeni nu ii mai asteapta pe americani, ba chiar cred ca i-am prefera pe rusi."
Era prea mic ca sa inteleaga aberatiile mele, dar l-am rugat sa le noteze. Si ulterior am privit cu placere cum nimeni din Billa nu ii spunea ca prefera altceva decat maroneasca!
One small victory for me, one giant leap for.. whatever!
Thursday, September 30, 2010
Wednesday, September 29, 2010
exit country, country exit
Rasare tot mai des ideea cu plecatul din tara. Bun. Si acolo ce faci?
Recunosc, am auzit si eu de diverse "success stories" ale putinor oameni care si-au luat viata in propriile maini si soarta i-a recompensat pentru curaj cu respect, faima si bani. Dar de restul nu zice nimeni nimic.
De cei care aveau o viata aici, aia pe care si-au luat-o in maini, si au plecat cu ea catre unde nu aveau nici o viata. Si au acceptat, cum se intampla cel mai des, sa-si vanda demnitatea pentru "sansa" de a trai intr-o tara civilizata, cu oameni buni si corecti si taxe rezonabile. Nimeni nu mentioneaza ca piata muncii in acele tari "civilizate" pentru unii ca noi, veniti din lumea a treia si poate nespecializati in IT sau medicina sau chiar si asa, nu inseamna mai nimic decat joburile pe care ei, rezidentii civilizatiei, nu si le-au dorit.
Spalat, calcat, haine, mosi/babe, copii isterici, camere de hotel.
Pana la urma cum iei decizia ca e mai bine sa tii demnitatea intr-o tara nedemna cu nimic, sau sa renunti la ea, compensat fiind cu maretul vis de "viata mai buna".
In cumpana fiind, aleg varianta ce sta in spatele usii cu nr. 2.
Deocamdata.
Imi vine in minte receptionerul de la hotelul la care am stat in Venetia anul trecut. Roman, tanar, mama camerista in acelasi hotel. De admirat ca la intrebarea cum a plecat din tara a dat dovada de spontaneitate si curaj: "Pai stateam cu baietii in fata blocului si la un moment dat unul dintre ei a zis: Hai sa plecam in Italia la munca!". Si plecati au fost, cu ce aveau pe ei.
Bon. Ajuns acolo, viata ok, salariul ok, oamenii nu exagerat de prietenosi cu romanii - era de asteptat.
Care era scopul? Aici vine si dezamagirea: "Pai eu muncesc aici si pun bani deoparte pana o sa-mi ajunga sa-mi iau un jeep. Si pe urma ma intorc acasa".
Hmm. Ok.
Varianta 2: un taximetrist saptamana trecuta mi se destainuie, ca doar ne lega o profunda relatie: "Boc nu ne-a luat banii sau timpul. Ne-a luat libertatea!". Zic: "Cum asa?". Raspunsul nu se lasa asteptat: "Pai inainte beam pana la 6 dimineata si dormeam 2 ore si dupa aia ma duceam la munca. Si nu eram obosit. Acum nu mai pot".
Sa fim oare atat de superficiali in a ne privi si cantari vietile? Ma sperii.
Only time will tell daca situatia actuala din Romania se va imputi intr-atat incat pana si micii intelectuali, asemeni mie :), isi vor impacheta vietile mediocre si vor lua trenul catre ce-o fi in spatele celorlate usi. Asta considerand ca Boc mai fura ceva drepturi fundamentale inalienabile si romanii asemeni receptionerului de mai sus se vor intoarce in tara, sa o suprapopuleze cu ignoranta.
Recunosc, am auzit si eu de diverse "success stories" ale putinor oameni care si-au luat viata in propriile maini si soarta i-a recompensat pentru curaj cu respect, faima si bani. Dar de restul nu zice nimeni nimic.
De cei care aveau o viata aici, aia pe care si-au luat-o in maini, si au plecat cu ea catre unde nu aveau nici o viata. Si au acceptat, cum se intampla cel mai des, sa-si vanda demnitatea pentru "sansa" de a trai intr-o tara civilizata, cu oameni buni si corecti si taxe rezonabile. Nimeni nu mentioneaza ca piata muncii in acele tari "civilizate" pentru unii ca noi, veniti din lumea a treia si poate nespecializati in IT sau medicina sau chiar si asa, nu inseamna mai nimic decat joburile pe care ei, rezidentii civilizatiei, nu si le-au dorit.
Spalat, calcat, haine, mosi/babe, copii isterici, camere de hotel.
Pana la urma cum iei decizia ca e mai bine sa tii demnitatea intr-o tara nedemna cu nimic, sau sa renunti la ea, compensat fiind cu maretul vis de "viata mai buna".
In cumpana fiind, aleg varianta ce sta in spatele usii cu nr. 2.
Deocamdata.
Imi vine in minte receptionerul de la hotelul la care am stat in Venetia anul trecut. Roman, tanar, mama camerista in acelasi hotel. De admirat ca la intrebarea cum a plecat din tara a dat dovada de spontaneitate si curaj: "Pai stateam cu baietii in fata blocului si la un moment dat unul dintre ei a zis: Hai sa plecam in Italia la munca!". Si plecati au fost, cu ce aveau pe ei.
Bon. Ajuns acolo, viata ok, salariul ok, oamenii nu exagerat de prietenosi cu romanii - era de asteptat.
Care era scopul? Aici vine si dezamagirea: "Pai eu muncesc aici si pun bani deoparte pana o sa-mi ajunga sa-mi iau un jeep. Si pe urma ma intorc acasa".
Hmm. Ok.
Varianta 2: un taximetrist saptamana trecuta mi se destainuie, ca doar ne lega o profunda relatie: "Boc nu ne-a luat banii sau timpul. Ne-a luat libertatea!". Zic: "Cum asa?". Raspunsul nu se lasa asteptat: "Pai inainte beam pana la 6 dimineata si dormeam 2 ore si dupa aia ma duceam la munca. Si nu eram obosit. Acum nu mai pot".
Sa fim oare atat de superficiali in a ne privi si cantari vietile? Ma sperii.
Only time will tell daca situatia actuala din Romania se va imputi intr-atat incat pana si micii intelectuali, asemeni mie :), isi vor impacheta vietile mediocre si vor lua trenul catre ce-o fi in spatele celorlate usi. Asta considerand ca Boc mai fura ceva drepturi fundamentale inalienabile si romanii asemeni receptionerului de mai sus se vor intoarce in tara, sa o suprapopuleze cu ignoranta.
Monday, September 27, 2010
Blogs are for anoraks who couldn't get published any other way
imi fac blog. si altii au, si altii scriu.
si constat cu stupoare ca nu am nimic de spus din ce ar vrea altii sa auda, nici pro, nici contra, nici despre "fashion", "shopping", "glamour" nici despre Steaua, Gigi, Piti, nici despre Bote, nici despre placinta cu dovleac. am cateva opinii. bune.
asa ca, ramane sa gasim cum se imbina aderarea mea la social media cu dificultatea exprimarii in scris.
va urma.
si constat cu stupoare ca nu am nimic de spus din ce ar vrea altii sa auda, nici pro, nici contra, nici despre "fashion", "shopping", "glamour" nici despre Steaua, Gigi, Piti, nici despre Bote, nici despre placinta cu dovleac. am cateva opinii. bune.
asa ca, ramane sa gasim cum se imbina aderarea mea la social media cu dificultatea exprimarii in scris.
va urma.
Subscribe to:
Posts (Atom)