desi nu o sa iasa vreodata o profesie apreciata din asta. poate ar trebui. putini rezista, multi se refugiaza, iar asta nu se califica drept rezistat adevarat.
incerc sa-mi fac o statuie. si sa rezist in spatele ei, refugiindu-ma acolo.
am terminat cu grevele si manifestantii? ca nu am mai scos de ceva vreme capul din transee. a revenit economia pe linia de plutire unde fusese adusa tot de altii? sau inca mai speram ca facand mmm Nimic! vor veni ei inapoi cu entuziasmul de alta data si vom scapa si de data asta de norul negru care se plimba deasupra noastra?
inteleg ca nu. vremea e urata, si ea stie cel mai bine cum merg lucrurile.
macar o mana de intelectuali au scos cu mana goala dintr-un "think tank" (uuuuuu) ideea sa imbrace Rom-ul (ciocolata aia proasta, dar atat de romaneasca incat o cumparai gandindu-te la vremurile bune comuniste cand a manca o ciocolata - proasta - era un vis ce devenea realitate mult prea rar. ma opresc aici, nu stiu despre perioada aia suficiente cat sa lansez pareri prea vaste)ei bine, sa o imbrace pe ea ciocolata, in hainele unchiului Sam (Sam cu numele de familie Goldner daca ma intrebi pe mine). Ideea? Nici ei nu o stiu, daramite noi "tinta"!
Nu pot decat sa spun ce am raspuns eu la intrebarea "Pe care o preferati (ca imagine)? Pe cea veche (purtand un tricolor maroniu, colectia Toamna-Iarna 1989)? Sau pe cea viu americana?": "Pe cea maro-romaneasca. Si daca vreti sa continuam ideea, va rog transmiteti marketing-ului de la Rom ca, la momentul asta nimeni nu ii mai asteapta pe americani, ba chiar cred ca i-am prefera pe rusi."
Era prea mic ca sa inteleaga aberatiile mele, dar l-am rugat sa le noteze. Si ulterior am privit cu placere cum nimeni din Billa nu ii spunea ca prefera altceva decat maroneasca!
One small victory for me, one giant leap for.. whatever!
No comments:
Post a Comment