Thursday, September 30, 2010
Wednesday, September 29, 2010
exit country, country exit
Rasare tot mai des ideea cu plecatul din tara. Bun. Si acolo ce faci?
Recunosc, am auzit si eu de diverse "success stories" ale putinor oameni care si-au luat viata in propriile maini si soarta i-a recompensat pentru curaj cu respect, faima si bani. Dar de restul nu zice nimeni nimic.
De cei care aveau o viata aici, aia pe care si-au luat-o in maini, si au plecat cu ea catre unde nu aveau nici o viata. Si au acceptat, cum se intampla cel mai des, sa-si vanda demnitatea pentru "sansa" de a trai intr-o tara civilizata, cu oameni buni si corecti si taxe rezonabile. Nimeni nu mentioneaza ca piata muncii in acele tari "civilizate" pentru unii ca noi, veniti din lumea a treia si poate nespecializati in IT sau medicina sau chiar si asa, nu inseamna mai nimic decat joburile pe care ei, rezidentii civilizatiei, nu si le-au dorit.
Spalat, calcat, haine, mosi/babe, copii isterici, camere de hotel.
Pana la urma cum iei decizia ca e mai bine sa tii demnitatea intr-o tara nedemna cu nimic, sau sa renunti la ea, compensat fiind cu maretul vis de "viata mai buna".
In cumpana fiind, aleg varianta ce sta in spatele usii cu nr. 2.
Deocamdata.
Imi vine in minte receptionerul de la hotelul la care am stat in Venetia anul trecut. Roman, tanar, mama camerista in acelasi hotel. De admirat ca la intrebarea cum a plecat din tara a dat dovada de spontaneitate si curaj: "Pai stateam cu baietii in fata blocului si la un moment dat unul dintre ei a zis: Hai sa plecam in Italia la munca!". Si plecati au fost, cu ce aveau pe ei.
Bon. Ajuns acolo, viata ok, salariul ok, oamenii nu exagerat de prietenosi cu romanii - era de asteptat.
Care era scopul? Aici vine si dezamagirea: "Pai eu muncesc aici si pun bani deoparte pana o sa-mi ajunga sa-mi iau un jeep. Si pe urma ma intorc acasa".
Hmm. Ok.
Varianta 2: un taximetrist saptamana trecuta mi se destainuie, ca doar ne lega o profunda relatie: "Boc nu ne-a luat banii sau timpul. Ne-a luat libertatea!". Zic: "Cum asa?". Raspunsul nu se lasa asteptat: "Pai inainte beam pana la 6 dimineata si dormeam 2 ore si dupa aia ma duceam la munca. Si nu eram obosit. Acum nu mai pot".
Sa fim oare atat de superficiali in a ne privi si cantari vietile? Ma sperii.
Only time will tell daca situatia actuala din Romania se va imputi intr-atat incat pana si micii intelectuali, asemeni mie :), isi vor impacheta vietile mediocre si vor lua trenul catre ce-o fi in spatele celorlate usi. Asta considerand ca Boc mai fura ceva drepturi fundamentale inalienabile si romanii asemeni receptionerului de mai sus se vor intoarce in tara, sa o suprapopuleze cu ignoranta.
Recunosc, am auzit si eu de diverse "success stories" ale putinor oameni care si-au luat viata in propriile maini si soarta i-a recompensat pentru curaj cu respect, faima si bani. Dar de restul nu zice nimeni nimic.
De cei care aveau o viata aici, aia pe care si-au luat-o in maini, si au plecat cu ea catre unde nu aveau nici o viata. Si au acceptat, cum se intampla cel mai des, sa-si vanda demnitatea pentru "sansa" de a trai intr-o tara civilizata, cu oameni buni si corecti si taxe rezonabile. Nimeni nu mentioneaza ca piata muncii in acele tari "civilizate" pentru unii ca noi, veniti din lumea a treia si poate nespecializati in IT sau medicina sau chiar si asa, nu inseamna mai nimic decat joburile pe care ei, rezidentii civilizatiei, nu si le-au dorit.
Spalat, calcat, haine, mosi/babe, copii isterici, camere de hotel.
Pana la urma cum iei decizia ca e mai bine sa tii demnitatea intr-o tara nedemna cu nimic, sau sa renunti la ea, compensat fiind cu maretul vis de "viata mai buna".
In cumpana fiind, aleg varianta ce sta in spatele usii cu nr. 2.
Deocamdata.
Imi vine in minte receptionerul de la hotelul la care am stat in Venetia anul trecut. Roman, tanar, mama camerista in acelasi hotel. De admirat ca la intrebarea cum a plecat din tara a dat dovada de spontaneitate si curaj: "Pai stateam cu baietii in fata blocului si la un moment dat unul dintre ei a zis: Hai sa plecam in Italia la munca!". Si plecati au fost, cu ce aveau pe ei.
Bon. Ajuns acolo, viata ok, salariul ok, oamenii nu exagerat de prietenosi cu romanii - era de asteptat.
Care era scopul? Aici vine si dezamagirea: "Pai eu muncesc aici si pun bani deoparte pana o sa-mi ajunga sa-mi iau un jeep. Si pe urma ma intorc acasa".
Hmm. Ok.
Varianta 2: un taximetrist saptamana trecuta mi se destainuie, ca doar ne lega o profunda relatie: "Boc nu ne-a luat banii sau timpul. Ne-a luat libertatea!". Zic: "Cum asa?". Raspunsul nu se lasa asteptat: "Pai inainte beam pana la 6 dimineata si dormeam 2 ore si dupa aia ma duceam la munca. Si nu eram obosit. Acum nu mai pot".
Sa fim oare atat de superficiali in a ne privi si cantari vietile? Ma sperii.
Only time will tell daca situatia actuala din Romania se va imputi intr-atat incat pana si micii intelectuali, asemeni mie :), isi vor impacheta vietile mediocre si vor lua trenul catre ce-o fi in spatele celorlate usi. Asta considerand ca Boc mai fura ceva drepturi fundamentale inalienabile si romanii asemeni receptionerului de mai sus se vor intoarce in tara, sa o suprapopuleze cu ignoranta.
Monday, September 27, 2010
Blogs are for anoraks who couldn't get published any other way
imi fac blog. si altii au, si altii scriu.
si constat cu stupoare ca nu am nimic de spus din ce ar vrea altii sa auda, nici pro, nici contra, nici despre "fashion", "shopping", "glamour" nici despre Steaua, Gigi, Piti, nici despre Bote, nici despre placinta cu dovleac. am cateva opinii. bune.
asa ca, ramane sa gasim cum se imbina aderarea mea la social media cu dificultatea exprimarii in scris.
va urma.
si constat cu stupoare ca nu am nimic de spus din ce ar vrea altii sa auda, nici pro, nici contra, nici despre "fashion", "shopping", "glamour" nici despre Steaua, Gigi, Piti, nici despre Bote, nici despre placinta cu dovleac. am cateva opinii. bune.
asa ca, ramane sa gasim cum se imbina aderarea mea la social media cu dificultatea exprimarii in scris.
va urma.
Subscribe to:
Posts (Atom)